sâmbătă, 27 decembrie 2014

NAȘTEREA





Fecioară ce tainic hrănești Pruncul Sfânt
Fecioară Marie, a Sorelui mugur
În peșteră-n iesle, pe paie și fân,
Născut-ai Mesia-copilul.

Plecat-au și magii în țările lor
Păstorii s-au dus la-ale turmelor treburi
Bătrânul I-osif e răpus de un somn.
Doar tu-ți veghezi Pruncul, îl săruți și te bucuri.

Nici îngerii, iată, nu sunt astă noapte,
Doar tu și Iisus, vă priviți cu nesaț.
Tu Maică El Domnul, Stăpân peste toate.
El prunc, tu Regină a păcii, în veac.

Îți plângi bucuria în liniștea nopții
El gângure molcom zâmbind fericit.
Și licăr de stele dă tainei proporții
Iubirea-Întreagă pe lume-a venit
Și șarpele urii s-a ascuns, a fugit.

23 dec-2014
Dervent

FUGA ÎN EGIPT (DESPRE COLINDE ȘI PRUNCUL SFÂNT)



Frați creștini-ortodocși,
Trăim de câteva zile praznicul Nașterii Domnului, Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută. Zilele acestea  nădăjduiesc că ați auzit măcar odată troparul Nașterii pe care-l cântă preotul când merge cu icoana vestind Nașterea în casele creștinilor: „Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptatii, și să Te cunoască pe Tine, Răsaritul cel de sus, Doamne, slavă Ție.” Această cântare de laudă a evenimentului petrecut acum mai bine de două mii de ani în Bethleemul Iudeii ar trebui să o cunoască tot creștinul ortodox, pentru că ne deschide nouă mintea și inima pentru a înțelege că Hristos este „Lumina cunoștinței”căruia i s-au închinat cei care până atunci se închinau Soarelui sau altor zeități. După nevoința postului, fiecare după cum i-a fost puterea și vrerea, iată am ajuns acest praznic slăvit. În aceste zile am primit în casele și în sufletele noastre vestea îngerilor, mersul stelei, bucuria păstorilor, mirarea, închinarea și darurile magilor de la răsărit. Am primit colindătorii, în majoritate copii, adesea ne-a cuprins nostalgia copilăriei noastre, a colindatului din vremea copilăriei. Hristos, care este Dumnezeu desăvârșit și naște și el prunc! Prunc se face Hristos. Putea, Dumnezeu fiind să se coboare pe pământ cu toată slava cerească, dar alege să se nască Prunc, într-o peșteră, care servea de obicei ca loc de adăpostire a păstorilor și turmelor lor. Nici un înger nu știa taina întrupării cuvântului, nici în peșteră nu cântă îngerii ci cântă pe câmp unde sunt păstorii. Primii care l-au văzut pe prunc, după Maica Domnului și bătrânul Iosuf, au fost păstorii. Oamenii aceia simpli și adesea tăcuți care nu au o casă a lorsau dacă o au , stau atât de puțin timp în ea; acei oameni care hălăduiesc adesea prin natură, cântând adesea, ducând vești despre oameni și fapte, de la un sat la altul, aceștia, spuneam au fost aleși de Dumnezeu să le cânte îngerii cântări din cer și să le vestească că nu departe de câmpul în care se aflau, s-a născut Mesia. Și le spune și unde îl găsesc, și cum îl vor vedea culcat în ieslea vitelor.Ei, păstorii, au fost și primii vestitori ai Minunii, ducând vestea aceasta, și răspândind-o din  om în om. EI au fost primii colindători. Colindele au fost în fapt primele  și cele mai importante mijloace de vestire a minunii Nașterii lui Hristos. Ați observat ce efect au asupra copiilor colindele? Cât îi bucură pe ei, deși nu știu bine ce înseamnă „Precista”,
sau „Mesia”, și nici „leru-i ler”. Totuși, copii fiind la vârsta purității sufletești simt altfel bucuriile sufletului lor, și absorb ca un burete toată informația care ajunge la ei. Colindele pentru copii sunt un izvor pur și nealterat de catehizare creștină. Așa află ceea ce trebuie să știe ei la vârsta aceasta. Că Iisus Hristos, Dumnezeu fiind, s-a smerit, s-a coborât pe pământ făcându-se prunc (așa, ca și ei) pentru ca să mântuiască lumea care devenise rea. Și lumea acum e bună. Așa trebuie să o vadă ei acum, aveți timp să îi formați pentru societate. Insă aceasta este esența minunii Nașterii. De aceea iubesc ei colindele, le înțeleg în felul lor, sunt emoționați când le ascultă, pentru că toate colindele noastre tradiționale sădesc în inima copiilor(mai ales a copiilor) bucuria că Dumnezeu a fost cândva prunc,sărac, născut în peșteră și culcat în iesle, încălzit doar de suflarea vitelor; poate simt milă copii noștri, și bine este ca de acum să învețe să înțeleagă că sunt lângă ei alți copii care se zbat în lipsuri, așa învățând mila creștină.
V-ați întrebat vreodată de ce colindele se cântă? De ce nu se rostesc așa ca și poeziile?V-ați întrebat de ce în cultul ortodox, (și nu doar în cultul creștin), slujbele solemne se cântă, nu se citesc? Ca să ne edificăm aș aduce trei citate; primul este al lui Beethoven: „muzica este o revelație mai înaltă decât înțelepciunea și filosofia”, al doilea este al lui Platon, care spunea pe la anul 330 î.Hr.că:„ muzica este o lege morală. Ea dă universului suflet,gândului aripi, imaginației avânt,tristeții îi dă farmec, tuturor dă veselie. Ea înalță pe om spre tot ce e frumos și bun.” Al treilea citat este dintr-un scriitor și filosof român, pe nedrept uitat în tăvălugul vremurilor, Vasile Conta, care spunea pe la 1870:„Muzica, în special cea bisericească, răscolește întotdeauna sentimentele și, ca și după o furtună, sufletul se liniștindu-se devine mai bun, mai înțelegător, mai nobil. ” Vedeți așadar că opinia multor oameni care-au trăit în timpuri și culturi diferite, este că muzica are acțiune asupra sufletului uman (sau asupra psihicului, dacă vă deranjează cuvântul suflet, însă nu uitați că psihic, din grecescul „psyche”, tot suflet înseamnă). În colinde așadar, căci despre ele ne este vorba acum, muzica se adresează inimii făcând mai ușoară asimilarea textului de câtre minte. Hristos a ales să se întrupeze prunc pentru ca și pe prunci să îi atragă în lucrarea mântuirii. Și amintiți-vă că adesea a spus: lăsați copii să vină la mine și nu-i opriți, or: dacă nu veți fii ca unii dintr-aceștia mici , nu veți intra în Împărăția Cerurilor, cerând astfel să avem nevinovăția și lipsa de vicleșug a copiilor. Pruncii i-au simțit Dumnezeirea lui Hrisots cel care venea de Florii în ierusalim, și cei care sugeau la sânul mamei au început să vorbească deslișit zicând: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!”. Ei pruncii lăudau pe Dumnezeu în timp ce cărturarii și fariseii îi plănuiau moartea.
Frați creștini, odată cu nașterea lui Pruncului Sfânt Adevărul se coboară pe pământ. Hristos este singurul Adevăratul Dumnezeu! Asupra acestui Adevăr Irod și-a pornit toată mânia lui, ucigând paisprezece mii de prunci cu vârsta între doi ani și o zi. Pacea și armonia peșterii din Bethleem, unde regii răsăritului veneau să se închine Împăratului Împăraților și îi aduceau daruri, aur tămâie și smirnă, Aur ca unui împărat, smirnă ca unui arhiereu și tămâie ca unui om muritor, liniștea și pacea sfintei familii a durat puțin, pentru că după ce și păstorii s-au dus colindând lumea și mărturisind că l-au văzut pe Acela despre care-au scris proorocii, pe Mesia, iată ura satanei pune în inima lui Irod frica. O frică nebună ca nu cumva cel născut să îi ia tronul, funcția, avantajele. Și dă ordin să omoare toti pruncii din hotarele bethleemului,în Rama. De aceea, la scurt timp după naștere, Pruncul a început să fie prigonit. La scurt timp după naștere, Adevărul a început să deranjeze. Mai întâi pe Irod, mai apoi pe farisei, pe saduchei, pe invidioși, pe mincinoși, mai apoi pe împărații Romei și pe toți prigonitorii creștinismului, și acum pe toți nesincerii lumii.Însă, oricât de multe prigoane și piedici a întâlnit Adevărul , iată că a biruit. Viața pământească Pruncului născut în aceste zile se termină cu Învierea cea de a treia zi, și cu Înălțarea la cer. Hristos astăzi născut , reușește să schimbe mentalități, să înmoaie inimi împietrite, să modifice forme de organizare statală, să dărâme idoli, să învie morți și suflete,să facă din mila creștină promotor al spitalelor de astăzi. Nu avem nici o mărturie istorică despre existența spitalelor înainte de era creștină, și mai concret înainte de Sf Vasile cel Mare. Hristos cel născut în peștera din Bethleemul Iudeii, prigonit și gonit în Egipt, face din doisprezece oameni, majoritatea neștiutori de carte, pescari simpli care trăiau în provincia cea mai săracă a Palestinei biblice, în Galileea neamurilor, apostolii care-au schimbat cursul istoriei, cu puterea și lucrarea Duhului Sfânt. Iisus Hristos, Dumnezeul Adevărat și om deplin a cucerit omenirea! Un om fără armate, fără școli filosofice, fără oameni în funcții înalte, fără averi, cucerește toată lumea cunoscută până atunci, din indii până în țările nordice, și aceasta după 300 de ani de aprigi prigoane,în care zeci de milioane de mucenici și-au vărsat sângele nevrând să se lepede de Hristos cel născut în ieslea peșterii din Bethleem. Astăzi prăznuim cei 20 de mii de mucenici  arși în biserica din Nicomidia. Creștini cu miile cu zecile de mii, stadioane întregi am putea zice, ca să vă dați seama de amploarea fenomenului, erau arși de vii, dași spre mâncare fiarelor sălbatice, chinuiți cu înfometarea, ori omorâți în diferite moduri. Și toate pentru Pruncul născut în Bethleem. Cu atâtea martiriuri cum de nu s-a sfârșit învățătura lui Hristos? Nu s-a sfârșit frați creștini, pentru că El a adus legea iubirii pe pământ! Și ce ne va despărți pe noi de Iubire? nici focul, nici sabia, nici chinurile fierăstruite, nici altceva.Hristos a dat omului puterea de a redeveni OM! Om cu chip și asemănare dumnezeiască.. De aceea, apropiindu-mă de sfârșit vă îndemn să incercați să redeveniți mai buni,să ne străduim ca în fiecare praznic al Nașterii să renaștem în noi copilul nevinovat din noi.
Începem curând un an nou, haideți să punem cu toții un nou început bun, și să dorim să avem Biserica de mamă ca să putem avea pe Dumnezeu de Tată. Părintele Arsenie Papacioc spunea adesea că „orice clipă poate fi un timp și orice suspin o rugăciune.Nu există un timp, cât de mic care să nu poată fi controlat, binecuvântat de Dumnezeu!” Și mai are sfinția sa un cuvânt cu care doresc să închei: „Dacă tu cauți viață de vierme, primești plata,dar de vierme. Dacă însă reușești să suporți lumea așa cum e, ai ieșit din categoria viermilor,intri în categoria omului. Răbdați lumea așa cum e , și rămâneți nemânjiți de mizeria ei, și veți fii oameni adevărați cu chip și asemănare divină!” Amin.

sâmbătă, 20 decembrie 2014

DUMINICA DINAINTEA NAȘTERII DOMNULUI (GENEALOGIA MÂNTUITORULUI)



GENEALOGIA MÂNTUITORULUI
„Betleeme gătește-te; bine te împodobește, iesle; peșteră primește; că adevărul a venit, umbra a trecut și Dumnezeu oamenilor din Fecioară s-a arătat închipuindu-se ca și noi și îndumnezeind trupul.” (din slujba de ajun)
Frați creștini ortodocși,
Iată-ne ajunși și în ultima duminică a postului Nașterii Pruncului Hristos, un post al bucuriei, un post instituit de sfinții părinți în amintirea postirii proorocilor și a drepților vechiului testament, în așteptarea lui Mesia. Peste câteva zile vom prăznui începutul mântuirii oamenilor, Nașterea Mântuitorului Hristos din Pururea Fecioara Maria. Astăzi însă biserica ortodoxă a rânduit să se facă pomenirea strămășilor după trup ai Mântuitorului, citindu-se primele douăzeci și cinci de versete ale capitolului întâi al evangheliei de la Matei. Astfel, cei care-ați fost la Sfânta Liturghie de la început ați auzit la Evanghelie o înșiruire de nume majoritatea de bărbați, în afară de trei femei(Tamar, Rahav și Rut), începând cu Avraam și terminând cu bătrânul Iosif, „logodnicul Mariei din care s-a născut Iisus, care se cheamă Hristos”. Nu voi insista foarte mult pe această genealogie, însă trebuie să lămurim puțin rostul acestei înșiruiri de neamuri. Sfântul apostol și evanghelist Matei a scris evanghelia în primul rând pentru evrei, și a dorit, prin tot ceea ce a trecut în scriptura lui, să îi facă pe evrei să înțeleagă că toată viața lui Iisus Hristos era dovada vie a împlinirii tuturor proorocirilor Vechiului Testament, al legii evreiești. Prin Cartea neamului lui Iisus Hristos evanghelistul Matei arată iudeilor că Iisus Hristos este, după Iosif, din neam Împărătesc, fiind din seminția lui Iuda, având strămoș pe David, pe Solomon și pe Manase, regii evreilor. Spuneam că în cartea aceasta a neamului apar și trei femei. Fără a intra în detalii vom spune că sunt trecute acolo ca să arate omenirii că pentru mântuirea tuturor a venit Hristos, nu doar pentru evrei, însă cu precădere pentru ei. Mai sunt și alte simboluri ale prezenței tocmai acestor femei între strămoșii lui Hristos, dar nu ne permite timpul să le enumerăm, însă pentru cei interesați vă recomand cartea Tâlcuiri la   genealogia de la  Matei a sf. Ioan Gură-de-Aur.
Frați creștini, mai avem puține zile până la sărbătoarea nașterii. Deja colindele răsună prevestind fericirea aproape copilărească a întregii omeniri, pentru că se Naște Dumnezeu pe pământ, ia chip de om, se smerește, se naște dintr-o neprihănită fecioară, într-o iesle dintr-o peșteră care era folosită de păstori pentru a se adăposti, undeva la marginea cetății Bethleem. Haideți să ne aducem în inimă acest prunc. Să ne aducem în inimă smerenia Lui, cumințenia Lui, frumusețea Lui. Să ne facem inima iesle sărăcăcioasă în care să se nască iară Hristos, Hristos cu pacea Lui cea sfântă, Hristos cu iubirea Lui curată, Hristos cu blândețea Lui plină de îndelungă răbdare. Vă pregătiți fiecare pentru sărbătorile care vin. Vă îndemnăm să nu uitați de suflet. Dacă nu v-ați spovedit până acum, nu mai amânați! spovediți-vă sincer. Așa cum vă dereticați prin casă de sărbători, făcându-vă o curățenie mai atentă pentru primirea colindelor și a sărbătorilor, tot așa să vă dereticați mai atent sufletul. Să ștergeți praful de pe conștiința voastră, să vă spălați sufletul cu lacrimile iertării, cu suspinurile regretelor că am greșit față de noi, față de cei de lângă noi, față de cer și față de pământ, și toate acestea le-am făcut sub ochii Pruncului Sfânt care ne privește din slava Lui. Așa cum vă spălați acasă geamurile și lăsați să intre lumina soarelui, așa să vă spălați și ochii sufletului, pentru a putea vedea mai bine lumina lui Hristos. Așa cum alergați să faceți cadouri celor dragi, în speranța că îi veți bucura, făceți-vă cadou inimii vârtutea milei. Așa cum vă împodobiți bradul de crăciun așa să vă împodobiți sufletul cu vârtițile creștine: credința, nădejdea și dragostea; așa cum vă așezați lumini la geam, așa să vă luminați mințile și inimile cu o viețuire creștinească frumoasă, morală, fără excese, plină de armonie. Părintele Arsenie Papacioc, ori-de-câte-ori mergeam în preajma Nașterii Domnului la sfinția sa, îl găseam plin de o lumină veselă pe chip. Era lumina bucuriei că se naște Mesia, aceeași cu a copiilor când ninge. Mă fascina și mă încălzea această lumină a lui și-mi dădeam seama de cât de frumos știa sfinția sa să trăiască aceste sărbători ale Nașterii, arătării și Botezului Domnului. De aceea vă indemnăm, așa cum vă pregătiți trupurile, casele, gospodăriile, cămările, așa să vă pregătiți și sufletul pentru primirea blândului Iisus Hristos. Biserica ortodoxă are miercurea aceasta o frumoasă slujbă, slujba din ajunul Nașterii. Vă îndemnăm să participați la ea. Este o singură dată în an, și se face citire, în timpul ceasurilor împărătești, dint toate textele biblice care proorocesc Nașterea lui Iisus Hristos. Ascultându-le, nu vă mai clatină credința nu știu ce nou mormânt al lui Iisus, sau ce născocire despre evanghelia lui Iuda, (pe care tot o flutură unii și alții dar nu ne arată nimic concret ce scrie în ea) nu vă mai zdruncină credința nu știu ce coduri ale unor pseudopricepuți în ale istoriei bisericii universale. Mergeți la slujba din ajunul crăciunului și veți auzi pe Maica Domnului spunând către Fiul ei ce se naște: „Soare, Fiule! Cum te voi acoperi cu scutece? Cum te voi ține în brațe pe Tine, cel ce stăpânești toate? Cum te voi privi fără teamă pe Tine cel spre care nu îndrăznesc să privească îngerii?” Veți auzi pe proororul Miheea care zice: „Și tu Bethleeme Efrata, deși ești mic între miile lui Iuda, din tine va ieși Stăpânitor peste Israel, iar obârșia lui este dintru început, din zilele veșniciei.” și veți auzi ce zice Isaia proorocul și David Psalmistul, și apostolul Pavel și Iuda, ruda Domnului. Organizați-vă timpul în așa fel încât să puteți participa la această minunată slujbă, și nu uitați că vechea rânduială creștin-ortodoxă, cere celor care pot să ajuneze în această zi, adică să nu mănânce și să nu bea nimic, cât or putea, până spre apusul soarelui, iară dacă nu, hrana să fie totuși sărăcăcioasă, pentru a ne pregăti trupul cu post, istovind în el pornirile păcătoase, mâniile și poftele trupului, culinare, sau de altă natură, și așa să ajutăm sufletul să se desfăteze și el de Nașterea Pruncului Hristos Iisus, Mesia cel proorocit și promis încă din ziua căderii lui Adam din Rai, a neascultării primilor părinți. Nu spunem să nu vă bucurați și de pregătirile exterioare, vă îndemnăm doar să vă priviți sufletul mai atent acum, in preajma sărbătorilor, să vreți să fiți mai buni și în armonie cu toți și cu toate. Așa cum tăiați porcii perioada aceasta, așa să vă tăiați și porcii patimilor. Să lăsați păcatele în urmă. Ce-ar fii dacă ați putea ca la fiecare Crăciun ați tăia câte un porc sufletesc? De azi tai din suflet porcul curviei, și la anul porcul mândriei, apoi porcul beției, iar la sfintele Paști să sacrificăm pe altarul lui Hristos câte un miel pe an: Mielul milei, la anu mielul blândeții, apoi al ajutorării aproapelui, apoi al îndelung răbdării, mielul negrăirii de rău pe nimeni, mielul  primirii de străini. O, de am face fiecare astfel de sacrificii cum ar zâmbi Pruncul Iisus gângurind că se naște iară dar intr-o lume mai bună, cu oameni mai oameni.
Creșteți-vă copii în duhul frumos și curat al ortodoxiei, frați creștini! Nu avem voie să creștem copii care să nu știe rugăciunile începătoare, să nu știe însemnătatea crăciunului. Am fost de curând la o serbare a unei educatoare, la o grupă de grădiniță. Serbarea de Crăciun, cum zic ei. Mă așteptam să văd ceva pregătiri, cu o iesle, un prunc, o peșteră, magii, păstorii... Colinde și cântece de stea. Nimic din toate acestea! Copii de cinci ani puși să cânte „Aseară ți-am luat basma” sau „Dragă Mărioară, mă duc să mă-nsor!”și „Ghiță, te-aștept diseară la portiță”. Parcă eram invitat la o agenție matrimonială. Afară de moș Crăciun, crăciunițe și crăciunoi, nimic nu arăta că acea sărbătoare e inainte de Nașterea Domnului. Să mai adaug că doamna educatoare respectivă este și prezbiteră, coană preoteasă? De aceea spun, creșteți copii în armonia minunată a ortodoxiei. Nu le mai ciuntiți sufletele cu erosul. Are timp societatea să îi bombardeze cu mizeria poftei. V-am arătat până acum cât de ușor putem deveni mai buni. Schimbându-ne noi, încet, ducând o luptă acerbă cu firea noastră pervertită și făcând din noi, din fiecare lăcaș în care să se poată naște Dumnezeu, nu doar de Crăciun, ci ori-de-câte-ori vom bucura pe cel de lângă noi.  De crăciun să fii bun, numai că nu doar de Crăciun. Să facem din fiecare zi a noastră o sărbătoare, o naștere, o Înviere, o Schimbare-la-Față a sufletului nostru și o Coborâre permanentă a ploii Harului Duhului Sfânt peste noi.
Au trecut, iată 2014 ani de la Nașterea lui Hristos. Ce fel este oare omenirea acum? După o mie de ani de creștinism, și încă o mie de ani de la marea schismă când catolicii s-au rupt de biserica de răsărit, Europa creștină se comportă ca o femeie ușoară. A cosmetizat sărbătoarea Nașterii, a făcut-o marcketing, i-a pus coarne și mască iar gânguritul Pruncului-Hristos, nu se mai aude de-atâtea guițături de porci sacrificați, de-atâtea melodii cu clinchete de clopoței, de-atâtea hăhăieli ale moșilor crăciuni veniți să sature poftele de a avea-și nu de a fi-ale generației decreștinate. Și o... frați creștini, încă suntem bine. Încă nu a venit tăvălugul globalizării cu legalizări de droguri și apucături nerușinate! Atunci să vedeți ce greu v-a fii să vă convingeți copilul că nu e bine să se drogheze când statul îi dă voie; că e nevoie de un bărbat și o femeie ca să întemeiezi o familie, și el, copilul tău pentru care te sacrifici zi de zi îți va arăta legalizarea căsătoriilor persoanelor LGBT și dreptul de a înfia copii. Poporul acesta a avut mame care-au născut și crescut sfinți. Astăzi privesc spre voi cei ce aveți copii mici și pe care trebuie să-i creșteți într-o astfel de societate fără Dumnezeu, ori cu Dumnezeu-Mamona, banul, și vă fericesc dacă veți putea să creșteți, nu mai zic sfinți, să creșteți OAMENI!Oameni normali, cu mintea și sufletul sănătos,Trăim într-o lume mult prea egoistă, și acesta în societatea pe care Hristos a vrut-o a iubirii și a înțelegerii, a milei și a altruismului. Și cum vreți să fiți fericiți? Când nu mai știți nici numele vecinilor de bloc, când aveți zăbrele și pe suflet nu doar pe la uși și la ferestre. Frumos spune Alexandru Vlahuță:„Sufletul egoistului! Închis, rece, întunecat, un fel de pivniță părăsită în care toate câte trăiesc iau forme ciudate, grozave, hidoase, respingătoare. Cum să credem c-ar putea răsări acolo floarea cea mai însetată de soare: frageda floare a fericirii?” Iară Nicolae Iorga spune și el că luăm în mormânt tot timpul pe care l-am trăit doar pentru noi. De aceea frați creștini, știind toate acestea și prăpastia spre care se îndreaptă omenirea, să rămânem aici, în peștera aceasta , în sânul Bisericii Ortodoxe. Dincolo de ea bat vânturile turbate ale desfrânării, umblă haitele dezmățate ale hoților care vor să ne ia și sufletul din noi, nu doar sănătățile și averile, colcăie șerpii vicleni coborâți din pomul oprit care sâsâie să nu ascultăm pe Dumnezeu și legea iubirii adusă de Hristos pe pământ, sâsâie șarpele diavol să urâm, dar noi să rămânem iubire, și în iubire. Hristos a promis că biserica lui va dăinui veșnic, va triumfa și porțile iadului nu o vor birui. De aceea noi să rămânem în peștera aceasta, lângă ieslea în care Mesia ne privește și ne binecuvintează în fiecare liturghie. Doar aici ne hrănim sufletul însetat de iubire, și de aici, de la ieslea aceasta, de la sfântul altar ortodox luăm și noi lumina lui Hristos și o ducem acasă, aprinzând și în alții lumini, fără ca lumina noastră să se împuțineze. Aici, lângă ieslea din peștera Bethleemului unde Maica Domnului ne e ocrotitoare și grabnic ajutătoare, să rămânem veșnic și să nu vrem să ieșim în vacarmul care ne înconjoară.Biserica este păstrătoarea valorilor sănătoase ale unui neam. Oricine când pe calea vieții își pierde busola, și se rătăcește-n gânduri, venind aici, și privind ochii albaștrii ai pruncului Iisus, se regăsește, își intră în rost. Este cea mai mare faptă pe care-o puteți face, frați români creștini ortodocși: să vă aduceți fii la biserică, să citiți Sfânta Scriptură, Biblia, să vă ocupați de suflet cel puțin cu atâta sârg cu care vă ocupați și de trup, să-l hrăniți, să-l spălați, să-l adăpați, și așa cum îi dați soarele care întărește oasele trupului, așa să dați și sufletului pe Soarele Hristos cel care s-a născut în ieslea de la Bethleem, și care e singurul  care vă poate întări simțirile spre a putea călători spre Împărăția Luminii.
La final vă aduc aminte că acum 25 de ani Bucureștiul își dădea primii martiri ai ideii de libertate. Fără curajul lor de atunci, fără jertfa de sânge a lor, nu puteam vorbi astăzi, poate, de la acest amvon.Biserica ortodoxă îi pomenește zilnic și la Liturghii și la parastase, numai că frumos este ca nici noi, fiecare dintre noi să nu îi uităm în rugile noastre. De aceea am să închei cu un scurt cuvânt al părintelui Arhimandrit Arsenie Papacioc, un om cu o putere de dăruire cum rar am întâlnit în viață. „Această plină de har revoluție s-a făcut ca să intre în simțiri toată lumea! I-am zis revoluție plină de har fiindcă Dumnezeu a răbdat destul păgânătatea care-a fost și a umplut inimile grozavilor tineri cu forță și putere. N-au luptat cu nici o armă, nici cu coasă, sape sau topoare ci cu piepturile deschise, amintiți-vă că aveau piepturile goale mulți dintre ei, ca să li se vadă credința în Dumnezeu a inimilor lor!
Deci, această biruință a dat-o Dumnezeu și a coborât-o în inimile curate.
Și nu mai întrebați unde a fost Biserica în timpul terorii. pentru că atunci îi întreb eu pe ei: voi unde ați fost, că eu știu unde a fost biserica. Biserica a fost cu mine în celule, sute și mii de preoți, călugări, frați de credință au purtat lanțuri grele, lanțuri bătute la nicovală prin beciuri ascunse. Ne-au smuls bărbile și ne trăgeau de ele ca pe animale de căpăstru, ne-au înfometat îngrozitor cu intenții de exterminare, ani nesfârșiți. Am fost aruncați în celule fără lumină, cu haine de pușcăriaș murdare de puroi și și sânge închegat și uscat scoarță pe ele. Ne-au cerut lepădări de Hristos și de sfinții lui și nu ne-am lepădat, ferească Dumnezeu, ne-au băgat în camere frigorifice poate poate spunem ceva de rău despre învățătura Domnului Iisus. NE-au dat condamnari mari, ca sp creadă tiranii cei mici, gardienii că suntem cu adevărat niște mari criminali. Mie mi-au dat 40 de ani de muncă silnică. Aici a fost Biserica -- în temniță. ”
Nu avem voie să uităm prin ce a trebuit să treacă acest popor român. Altfel fenomenul Pitești va fii scos în stradă, în case, în toată societatea și în ființa noastră de români. Să rămânem creștini ortodocși, și să ne cunoaștem credința și Dumnezeul nostru. cel ce se naște iară de data aceasta în inima fiecăruia dintre noi, AMIN.

vineri, 19 decembrie 2014

ÎN NUMELE TĂU

motto:
Câmd pe 22 decembrie pomenim morții „lovituției” oricât de greu ne-ar fii adevărul.... trebuie să acceptăm că singurii care știau pentru ce mor sunt soții CEAUȘESCU. Fotografie din August 1989 .



În numele tău, Iubire
Ne părăsim părinții pentru-n vis,
Uitând că soarta noastră o să fie
De anonimi învingători învinși.

În numele tău, liberă cale sfântă,

Zidim celule și-aruncăm în ele
Copii mamei cu inima frântă.
Tot concepând democrații pe lacrimi grele.

În numele acestui Prunc al Păcii
Purtăm războaie și-omorâm în ele
Copii ce sug la sânul doicii.
Și la biserici iar am pus zăbrele.

În numele Hristosului pe Cruce
Am ridicat și temple și altare,
Pe când în omenire e-ntuneric
Și trăim drama crizelor de mame.

În numele vieții mai comode
Ne-am azvârlit și pruncii în canale.
Femei ce vă vedeți de-a voastre mode,
Cum nu simțiți că-n suflet vă cresc coarne!

În numele Crăciunului tai porcul
Și beculețe-aprinzi pe străzi pustii,
Copii din canale-și strigă zeul
Din punga viselor frumoase cu mămici.
Și chiar Hristos de s-ar mai naște-aici,
Ar cere-n iesle, punga cu lipici.

În numele-Adevărului Suprem
Noi ne-am mințit copii cu Moș-Gerilă,
Și-L biciuim și pe Hristos de vrem,
Numai să uite-n veci cuvântul „MILĂ”!

În numele a tot ce este bun
Noi facem răul mai cu sârg, și bine!
Cu arma nucleară și cu-n tun
Menținem pacea-n suflete-ruine,
Și-aplaudăm mințindu-ne că-n fine
Avem și liniște, și circ, și pâine.


15 decembrie 2014.
Dervent- locul regăsirii.

vineri, 5 decembrie 2014

MARȘ FUNEBRU



În miros de brumă și în gust de ger
Trece sânt-Andrei, cap al iernii mele.
Toamna mi-i postumă c-am să plec spre cer,
Lăsându-vă vouă sărbători cu stele.
Și cu ieslea rece-a gropii mele.

Sfântul Nicolae, protector fidel,
Ninge peste vârsta anilor ce-i port
Frigul din morminte-al crucilor de fier.
Intră printre coaste-mi, și se-nfige-n cord,
Înghețându-mi clipa ca pe-o arcă-n port.

Dangăte de clopot, clinchet de polei
Fie-mi-va fanfara pe ultimul drum;
Neaua cade-n tropot! Ea, cu fulgii ei,
Lumina-mi-va calea către-un taciturn
Și-nghețat bordei, făr-de coș de fum.

Dunărea să-nghețe, pod să mi se facă
Între lumea voastră și-al luminii mal!
Valuri să nu miște vâslele din barcă,
Salcia să-mi plângă lacrimi de cleștar,
Hrist să mi-i se facă, cârmaci și pescar,
Viața-mi solitară s-o primească-n dar.

Cruce să-mi înfigeți din lemn de salcâm
În cruciș crestat către cerul rece.
Și în loc de lacrimi, un oftat prelung
Să-mi șuiere vântul de câte ori trece,
De cei dragi ai mei să-mi deie de veste.

Nu tăiați copacii, nu vreau copârșău!
N-are rost să moară ei la moartea mea!
Într-o cergă pune-mi hoitul ăst-al meu,
Zvârle-apoi țărâna să m-ascund în ea
Și s-ascult tăcut cum mai moare-o stea...
Singură și rece... cum mi-e moartea mea.


6 decembrie 2014 orele 00.30
Dervent, locul regăsirii