sâmbătă, 27 decembrie 2014

FUGA ÎN EGIPT (DESPRE COLINDE ȘI PRUNCUL SFÂNT)



Frați creștini-ortodocși,
Trăim de câteva zile praznicul Nașterii Domnului, Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută. Zilele acestea  nădăjduiesc că ați auzit măcar odată troparul Nașterii pe care-l cântă preotul când merge cu icoana vestind Nașterea în casele creștinilor: „Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptatii, și să Te cunoască pe Tine, Răsaritul cel de sus, Doamne, slavă Ție.” Această cântare de laudă a evenimentului petrecut acum mai bine de două mii de ani în Bethleemul Iudeii ar trebui să o cunoască tot creștinul ortodox, pentru că ne deschide nouă mintea și inima pentru a înțelege că Hristos este „Lumina cunoștinței”căruia i s-au închinat cei care până atunci se închinau Soarelui sau altor zeități. După nevoința postului, fiecare după cum i-a fost puterea și vrerea, iată am ajuns acest praznic slăvit. În aceste zile am primit în casele și în sufletele noastre vestea îngerilor, mersul stelei, bucuria păstorilor, mirarea, închinarea și darurile magilor de la răsărit. Am primit colindătorii, în majoritate copii, adesea ne-a cuprins nostalgia copilăriei noastre, a colindatului din vremea copilăriei. Hristos, care este Dumnezeu desăvârșit și naște și el prunc! Prunc se face Hristos. Putea, Dumnezeu fiind să se coboare pe pământ cu toată slava cerească, dar alege să se nască Prunc, într-o peșteră, care servea de obicei ca loc de adăpostire a păstorilor și turmelor lor. Nici un înger nu știa taina întrupării cuvântului, nici în peșteră nu cântă îngerii ci cântă pe câmp unde sunt păstorii. Primii care l-au văzut pe prunc, după Maica Domnului și bătrânul Iosuf, au fost păstorii. Oamenii aceia simpli și adesea tăcuți care nu au o casă a lorsau dacă o au , stau atât de puțin timp în ea; acei oameni care hălăduiesc adesea prin natură, cântând adesea, ducând vești despre oameni și fapte, de la un sat la altul, aceștia, spuneam au fost aleși de Dumnezeu să le cânte îngerii cântări din cer și să le vestească că nu departe de câmpul în care se aflau, s-a născut Mesia. Și le spune și unde îl găsesc, și cum îl vor vedea culcat în ieslea vitelor.Ei, păstorii, au fost și primii vestitori ai Minunii, ducând vestea aceasta, și răspândind-o din  om în om. EI au fost primii colindători. Colindele au fost în fapt primele  și cele mai importante mijloace de vestire a minunii Nașterii lui Hristos. Ați observat ce efect au asupra copiilor colindele? Cât îi bucură pe ei, deși nu știu bine ce înseamnă „Precista”,
sau „Mesia”, și nici „leru-i ler”. Totuși, copii fiind la vârsta purității sufletești simt altfel bucuriile sufletului lor, și absorb ca un burete toată informația care ajunge la ei. Colindele pentru copii sunt un izvor pur și nealterat de catehizare creștină. Așa află ceea ce trebuie să știe ei la vârsta aceasta. Că Iisus Hristos, Dumnezeu fiind, s-a smerit, s-a coborât pe pământ făcându-se prunc (așa, ca și ei) pentru ca să mântuiască lumea care devenise rea. Și lumea acum e bună. Așa trebuie să o vadă ei acum, aveți timp să îi formați pentru societate. Insă aceasta este esența minunii Nașterii. De aceea iubesc ei colindele, le înțeleg în felul lor, sunt emoționați când le ascultă, pentru că toate colindele noastre tradiționale sădesc în inima copiilor(mai ales a copiilor) bucuria că Dumnezeu a fost cândva prunc,sărac, născut în peșteră și culcat în iesle, încălzit doar de suflarea vitelor; poate simt milă copii noștri, și bine este ca de acum să învețe să înțeleagă că sunt lângă ei alți copii care se zbat în lipsuri, așa învățând mila creștină.
V-ați întrebat vreodată de ce colindele se cântă? De ce nu se rostesc așa ca și poeziile?V-ați întrebat de ce în cultul ortodox, (și nu doar în cultul creștin), slujbele solemne se cântă, nu se citesc? Ca să ne edificăm aș aduce trei citate; primul este al lui Beethoven: „muzica este o revelație mai înaltă decât înțelepciunea și filosofia”, al doilea este al lui Platon, care spunea pe la anul 330 î.Hr.că:„ muzica este o lege morală. Ea dă universului suflet,gândului aripi, imaginației avânt,tristeții îi dă farmec, tuturor dă veselie. Ea înalță pe om spre tot ce e frumos și bun.” Al treilea citat este dintr-un scriitor și filosof român, pe nedrept uitat în tăvălugul vremurilor, Vasile Conta, care spunea pe la 1870:„Muzica, în special cea bisericească, răscolește întotdeauna sentimentele și, ca și după o furtună, sufletul se liniștindu-se devine mai bun, mai înțelegător, mai nobil. ” Vedeți așadar că opinia multor oameni care-au trăit în timpuri și culturi diferite, este că muzica are acțiune asupra sufletului uman (sau asupra psihicului, dacă vă deranjează cuvântul suflet, însă nu uitați că psihic, din grecescul „psyche”, tot suflet înseamnă). În colinde așadar, căci despre ele ne este vorba acum, muzica se adresează inimii făcând mai ușoară asimilarea textului de câtre minte. Hristos a ales să se întrupeze prunc pentru ca și pe prunci să îi atragă în lucrarea mântuirii. Și amintiți-vă că adesea a spus: lăsați copii să vină la mine și nu-i opriți, or: dacă nu veți fii ca unii dintr-aceștia mici , nu veți intra în Împărăția Cerurilor, cerând astfel să avem nevinovăția și lipsa de vicleșug a copiilor. Pruncii i-au simțit Dumnezeirea lui Hrisots cel care venea de Florii în ierusalim, și cei care sugeau la sânul mamei au început să vorbească deslișit zicând: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!”. Ei pruncii lăudau pe Dumnezeu în timp ce cărturarii și fariseii îi plănuiau moartea.
Frați creștini, odată cu nașterea lui Pruncului Sfânt Adevărul se coboară pe pământ. Hristos este singurul Adevăratul Dumnezeu! Asupra acestui Adevăr Irod și-a pornit toată mânia lui, ucigând paisprezece mii de prunci cu vârsta între doi ani și o zi. Pacea și armonia peșterii din Bethleem, unde regii răsăritului veneau să se închine Împăratului Împăraților și îi aduceau daruri, aur tămâie și smirnă, Aur ca unui împărat, smirnă ca unui arhiereu și tămâie ca unui om muritor, liniștea și pacea sfintei familii a durat puțin, pentru că după ce și păstorii s-au dus colindând lumea și mărturisind că l-au văzut pe Acela despre care-au scris proorocii, pe Mesia, iată ura satanei pune în inima lui Irod frica. O frică nebună ca nu cumva cel născut să îi ia tronul, funcția, avantajele. Și dă ordin să omoare toti pruncii din hotarele bethleemului,în Rama. De aceea, la scurt timp după naștere, Pruncul a început să fie prigonit. La scurt timp după naștere, Adevărul a început să deranjeze. Mai întâi pe Irod, mai apoi pe farisei, pe saduchei, pe invidioși, pe mincinoși, mai apoi pe împărații Romei și pe toți prigonitorii creștinismului, și acum pe toți nesincerii lumii.Însă, oricât de multe prigoane și piedici a întâlnit Adevărul , iată că a biruit. Viața pământească Pruncului născut în aceste zile se termină cu Învierea cea de a treia zi, și cu Înălțarea la cer. Hristos astăzi născut , reușește să schimbe mentalități, să înmoaie inimi împietrite, să modifice forme de organizare statală, să dărâme idoli, să învie morți și suflete,să facă din mila creștină promotor al spitalelor de astăzi. Nu avem nici o mărturie istorică despre existența spitalelor înainte de era creștină, și mai concret înainte de Sf Vasile cel Mare. Hristos cel născut în peștera din Bethleemul Iudeii, prigonit și gonit în Egipt, face din doisprezece oameni, majoritatea neștiutori de carte, pescari simpli care trăiau în provincia cea mai săracă a Palestinei biblice, în Galileea neamurilor, apostolii care-au schimbat cursul istoriei, cu puterea și lucrarea Duhului Sfânt. Iisus Hristos, Dumnezeul Adevărat și om deplin a cucerit omenirea! Un om fără armate, fără școli filosofice, fără oameni în funcții înalte, fără averi, cucerește toată lumea cunoscută până atunci, din indii până în țările nordice, și aceasta după 300 de ani de aprigi prigoane,în care zeci de milioane de mucenici și-au vărsat sângele nevrând să se lepede de Hristos cel născut în ieslea peșterii din Bethleem. Astăzi prăznuim cei 20 de mii de mucenici  arși în biserica din Nicomidia. Creștini cu miile cu zecile de mii, stadioane întregi am putea zice, ca să vă dați seama de amploarea fenomenului, erau arși de vii, dași spre mâncare fiarelor sălbatice, chinuiți cu înfometarea, ori omorâți în diferite moduri. Și toate pentru Pruncul născut în Bethleem. Cu atâtea martiriuri cum de nu s-a sfârșit învățătura lui Hristos? Nu s-a sfârșit frați creștini, pentru că El a adus legea iubirii pe pământ! Și ce ne va despărți pe noi de Iubire? nici focul, nici sabia, nici chinurile fierăstruite, nici altceva.Hristos a dat omului puterea de a redeveni OM! Om cu chip și asemănare dumnezeiască.. De aceea, apropiindu-mă de sfârșit vă îndemn să incercați să redeveniți mai buni,să ne străduim ca în fiecare praznic al Nașterii să renaștem în noi copilul nevinovat din noi.
Începem curând un an nou, haideți să punem cu toții un nou început bun, și să dorim să avem Biserica de mamă ca să putem avea pe Dumnezeu de Tată. Părintele Arsenie Papacioc spunea adesea că „orice clipă poate fi un timp și orice suspin o rugăciune.Nu există un timp, cât de mic care să nu poată fi controlat, binecuvântat de Dumnezeu!” Și mai are sfinția sa un cuvânt cu care doresc să închei: „Dacă tu cauți viață de vierme, primești plata,dar de vierme. Dacă însă reușești să suporți lumea așa cum e, ai ieșit din categoria viermilor,intri în categoria omului. Răbdați lumea așa cum e , și rămâneți nemânjiți de mizeria ei, și veți fii oameni adevărați cu chip și asemănare divină!” Amin.

Niciun comentariu: