MARȘ FUNEBRU

În miros de brumă și în gust de ger
Trece sânt-Andrei, cap al iernii mele.
Toamna mi-i postumă c-am să plec spre cer,
Lăsându-vă vouă sărbători cu stele.
Și cu ieslea rece-a gropii mele.

Sfântul Nicolae, protector fidel,
Ninge peste vârsta anilor ce-i port
Frigul din morminte-al crucilor de fier.
Intră printre coaste-mi, și se-nfige-n cord,
Înghețându-mi clipa ca pe-o arcă-n port.

Dangăte de clopot, clinchet de polei
Fie-mi-va fanfara pe ultimul drum;
Neaua cade-n tropot! Ea, cu fulgii ei,
Lumina-mi-va calea către-un taciturn
Și-nghețat bordei, făr-de coș de fum.

Dunărea să-nghețe, pod să mi se facă
Între lumea voastră și-al luminii mal!
Valuri să nu miște vâslele din barcă,
Salcia să-mi plângă lacrimi de cleștar,
Hrist să mi-i se facă, cârmaci și pescar,
Viața-mi solitară s-o primească-n dar.

Cruce să-mi înfigeți din lemn de salcâm
În cruciș crestat către cerul rece.
Și în loc de lacrimi, un oftat prelung
Să-mi șuiere vântul de câte ori trece,
De cei dragi ai mei să-mi deie de veste.

Nu tăiați copacii, nu vreau copârșău!
N-are rost să moară ei la moartea mea!
Într-o cergă pune-mi hoitul ăst-al meu,
Zvârle-apoi țărâna să m-ascund în ea
Și s-ascult tăcut cum mai moare-o stea...
Singură și rece... cum mi-e moartea mea.

6 decembrie 2014 orele 00.30
Dervent, locul regăsirii