miercuri, 22 aprilie 2015

APRILIE






Aprilie cu cerul mozaic
Cu nori de puf, cu ploi sculptând în piatră,
Mi-aduci furtuni de amintiri cu-n țânc
Ce zbenguie-ntr-un câmp cu crudă iarbă.

April cu pomii albi, în floare,
Cu crengi verzui ce zgârie văzduhul,
Îmi zumzăi la urechi iubiri-candoare
Care-mi hrănesc hulpavul, bietu-mi, duhul.

Aprilie cu Dunărea-mi bogată,
Cu sălcii ce mă plâng pletoase-n mal,
Tu mi-ai sorbit domol a vieți-mi soartă,
Și i-ai dat rost, și gustul dulce-amar
Ca unduirea luntrelor pe val.

Prier, cu-a ta lumină moale
Ca țâța mamei ostoindu-mi foamea,
Tu-mi ești avânt în calea-mi către Soare;
Mormânt să mi te faci, când fi-va vremea,
Sau mai târziu cu-n veac și o ciosvârtă,
Că prea-i frumoasă viața-mi înflorită.

Ia timpul tu, dă-mi veșnicia mie!
Și-ți dau ca și zălog și ca simbrie
Năcazul omului fără un colț de pâine,
Și fără răsăritul unui mâine.
Să văd tu cum te-oi frământa cu ele?
Că nouă … bătrânețile ni-s grele.

Și nu știu, zău, de ce ni le-ai mai dat,
April cu zâmbet larg peste coline,
Că viața parcă ni-i de căpătat.
Și nici să mori în țară….nu-ți mai vine…
Dar nu poți să duci trai pe brânci și-n vine!

21 aprilie 2015
Călărași,
 la soru-mea asta mijlocie-n sofa.
După un drum spre Capitală, privindu-mi Bărăganul meu iubit.
 Când prins de ploi, când vesel, însorit.

Niciun comentariu: