DOAMNE, CÂND O FII SĂ FIE
Doamne, când o fii
să fie
Și prin moarte-ai
să mă chemi,
Dă-mi tu haină și
simbrie,
Să nu fiu oprit
la vămi.
Doamne, când o fii
să sui
Din a umbrei
morții vale,
Sfinți cu
sfetnice să-i pui
Să-mi lumine
strânta-mi cale.
Doamne, când o fii
și-o fii
Să mă-ntâmpini la
răzoare,
Nu uita că am
copii!
Mângâiei, că
plâng, că-i doare
Că al lor părinte
moare.
Doamne,
îndrăznesc să-ți cer,
Când veni-vor și
ei sus,
Să nu te-arăți ca
județ,
Ci ca-n iesle, la Crăciun,
Prunc nevinovat
și bun.
Așa vreau să mă
întâmpini!
Astfel au să știe
toți
C-ale vieții
poveri, sarcini,
Sens să le dai,
doar Tu poți.
Doamne, când o
fii să fie
Vino-n gângurit
de Prunc,
Și-adă-mi haină
și simbrie,
C-al tău preot eu
îți sunt;
Suflet foc, și
trup pământ…
Soare-mi fii,
nu-mi fii mormânt!
2 aprilie 2015,
Orele 23:45
Dervent.
Comentarii