joi, 2 aprilie 2015

DOAMNE, CÂND O FII SĂ FIE












Doamne, când o fii să fie
Și prin moarte-ai să mă chemi,
Dă-mi tu haină și simbrie,
Să nu fiu oprit la vămi.

Doamne, când o fii să sui
Din a umbrei morții vale,
Sfinți cu sfetnice să-i pui
Să-mi lumine strânta-mi cale.

Doamne, când o fii și-o fii
Să mă-ntâmpini la răzoare,
Nu uita că am copii!
Mângâiei, că plâng, că-i doare
Că al lor părinte moare.

Doamne, îndrăznesc să-ți cer,
Când veni-vor și ei sus,
Să nu te-arăți ca județ,
Ci ca-n iesle, la Crăciun,
Prunc nevinovat și bun.

Așa vreau să mă întâmpini!
Astfel au să știe toți
C-ale vieții poveri, sarcini,
Sens să le dai, doar Tu poți.

Doamne, când o fii să fie
Vino-n gângurit de Prunc,
Și-adă-mi haină și simbrie,
C-al tău preot eu îți sunt;
Suflet foc, și trup pământ…
Soare-mi fii, nu-mi fii mormânt!
 
2 aprilie 2015,
Orele 23:45
Dervent.

Un comentariu:

Livius spunea...

Ce frumos...