INCANTAȚIE FLORALĂ

Explodează-n suflet liliacul
Mov și alb, ca primele ninsori,
Ia-mă dragul meu de subțiori,
Tulbură cu degetul meu veacul,
Să-i găsim neomeniei leacul.

Invadează aerul spre seară
Iasomia-n tufele bogate;
Prinde-mă de mână și departe
Să scăpăm de-a trupului povară,
S-ardem în iubiri precum o ceară,
Fără să vorbim sau să ne doară.

Răde-n hohote la amurgit salcâmul,
Și îmbată zări și dumnezei,
Să vii seara-n brațe să mă iei,
Să mă ții așa, să nu-mi dai drumu,
Până-n zori să le ascult parfumul.

Teii-nfloare cu-n avânt aparte
Și-mi dă liniști nervilor încinși
Zâmbesc parcă și morții închiși
Sub pământul crucilor vechi, sparte,
Și-și dau mâna-n florile curate.

Ca un vis timid de feciorelnic,
Bujori vii îmbobocesc spre soare.
Vino tandru, vino cu candoare,
Este timpu-acela cel prielnic
Să-mi devii dinnou prieten-sfetnic.

Insă iată peste tot, în fine
Trandafirul se revarsă-n valuri.
Zvârle-mă-ntr-a Dunării talazuri
Vino și mă ia deplin cu tine

Și pe-al Golgotei urcuș mă-nalță
Trandafir, ce-Mi ești, cu spini pe față!

18 mai 2015
Dervent