RUSALIILE



DUMINICA POGORÂRII DUHULUI SFÂNT
„Ei auzind acestea, au fost pătrunși la inimă și au zis către Petru și ceilalți apostoli: Bărbați frați, ce să facem?” (Fapte, 2;37.)
Frați creștini-ortodocși,
Am ajuns din mila lui Dumnezeu, și doar din nemărginita lui milă și îndurare, dimpreună cu îndelunga-i răbdare, binecuvântatele zile de Rusalii, zilele Cincizecimii, sărbătoare Pogorârii Sfântului Duh. Practic, astăzi este ziua de naștere a Bisericii Creștine, pentru că astăzi, după ce s-a coborât Duhul Sfânt peste cei doisprezece apostoli, și după predica lui Petru din piața aflată lângă foișorul unde erau ei adunați, au crezut că Iisus Hristos este Mesia cel așteptat, Dumnezeu-Omul, peste trei mii de suflete numai într-o singură amiază, botezându-se totți în numele  Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Pentru că slujba de astăzi se va prelungi cuvântul meu v-a fi mult mai scurt decât de obicei, voind doar să fac câteva lămuriri. De ce a trebuit să se coboare duhul sfânt peste ucenicii lui Hristos? Păi dacă citim atent Sfânta Scriptură, observăm singuri: până la acest moment ei sunt numiți ucenici. Sunt ucenicii lui Hristos. EI au mai fost trimiși de Mântuitorul cât era în viață, să propovăduiască prin cetăți că s-a apropiat Împărăția cerurilor. Ei da, dar acum, odată cu Învierea, și Înălțarea lui Dumnezeu Fiul, Iisus Hristos, la cer, și cu trimiterea pe pământ a Duhului Sfânt, Împărăția cerului, nu mai era doar aproape ci venise în toată plinătatea ei. De aceea Scriptura îi numește de acum încolo pe cei 12 ucenici ai Domnului Hristos, APOSTOLI. Abia acum au devenit din pescari și oameni simpli, apostoli, și au început punerea temeliei bisericii pe Piatra credinței în Hristos. Amintiți-vă că nu a fost de ajuns ca Iisus Hristos să învieze, pentru că ei tot ascunși de frica iudeilor stăteau, apoi și când Iisus se înălța la ceruri, purtat pe nori și însoțit de îngeri care îl slăveau, ucenicii tot triști erau, că rămân singuri, adică vreau să subliniez faptul că oricât de mărețe au fost faptele Mântuitorului nostru, ucenicii lui tot preponderent umani erau. Abia astăzi, la Cincizecime, când Duhul Sfânt s-a coborât din cer peste ei, fără de veste, în chip de limbi de foc, însoțit de un vuiet puternic ca de vânt  ce vine repede, așa cum ne relatează cartea Faptele Apostolilor, abia după acestea spuneam, ucenicii devin plini de duh și de bărbăție sufletească și încep a le vorbi celor care se adunaseră la praznic, și care auzind vuietul au venit să vadă ce se întâmplă. Prima minune care a însoțit coborârea Duhului Sfânt a fost grăirea în limbi. La praznicul acesta al evreilor erau adunați în Ierusalim evrei care trăiau în alte pământuri decât cele ale Israelului și biblia pomenește câteva neamuri de unde veniseră evreii la praznic: parți, elamiteni, medieni, arabi, mesopotamieni, locuitori din Capadocia, de pe malurile Pontului Euxin (Marea Neagră de astăzi), din Asia, Frigia, Pamfilia, Egipt, Libia, Cirena, Creta, Roma. Ei bine, toți aceștia au auzit fiecare cuvintele apostolilor, în limba maternă, să-i spunem așa, unii dintre ei nemaivorbind ebraica, fiind chiar pentru prima dată pe pământul evreiesc. Astfel Sfântul apostol Petru , dimpreună cu ceilalți apostoli, le-a vorbit lor în limbile pământului dar nu despre Duhul Sfânt, ci Duhul Sfânt le dădea graiuri și cuvinte în a vorbi despre Iisus Hristos, și de a îl propovădui pe El ca și Om desăvârșit și Dumnezeu desăvârșit Creator al Cerului și al Pământului, dimpreună șezător pe scaunul Dumnezeirii cu Dumnezeu-Tatăl , fiind de o ființă, nedespărțită osebită nu după fire ci după fețe. Ca să îi convingă pe evrei despre acestea, Petru le ține un cuvânt în care se folosește mai ales de versetele din psalmii proorocești ai lui David, regele, psalmistul, proorocul dar și strămoșul Mântuitorului. Acele cuvinte auzindu-le evreii, spune Sfânta Scriptură că „s-au pătruns la inimă” și au întrebat ce sp facem???  Și răspunsul apostolului Petru a fost să se pocăiască, adică să părăsească păcatul, să se boteze în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Le-a mai zis ceva sfântul Petru, apostolul, frați creștini, și vă rog să luați aminte la aceste cuvinte: Mântuiți-vă de acest neam viclean! Și vorbea despre neamul evreiesc, acela din care Iisus Hristos se născuse, pentru care venise pe pământ, căruia îi vindecase bolnavii și îi inviase morții, căruia îi săturase pântecele cu pâine și cu pește, căruia îi arătase atâtea minuni, și îl mustrase când a fost cazul, și pentru care atât de adesea a plâns și pe care în câteva rânduri l-a văitat. Acest neam pe care și Hristos îl numise în timpul vieții pământene „neam viclean și desfrânat”.De ce v-am rugat să luați aminte la aceste cuvinte? Pentru că vreau să transpunem în zilele noastre aceste cuvinte. Astăzi este Cincizecimea, frați creștini. Ați venit fiecare care de pe unde vă duceți traiul zilnic așa cum este,din țara aceasta creștină, măcar la nivel oficial-declarativ. În timpul Sfintei Liturghii de astăzi, la care ați luat parte, sfinții apostoli ne-au propovăduit că Iisus Hristos, El și numai El, este Mântuitorul sufletelor noastre. Să știți frați creștini că nu-i de glumă: după fiecare Liturghie la care participăm trebuie să ne întrebăm ca și evreii care au auzit cuvintele Duhului Sfânt, și să zicem: Ce să facem de acum încolo, aflând că rezolvarea tuturor problemelor noastre sufletești sau de viață, o găsim doar în Iisus Hristos care este Lumina Lumii? Și trebuie să ne auzim glasul conștiinței care ne strigă: pocăiți-vă! Pocăiește-te suflete și părăsește-ți patimile care te țin legat! aruncă astăzi, acum, din tine tot ce simți că te robește. tutunul, alcoolul, invidia, mândria, orgolii care nu-ți dau voie să mai știi că ai o mamă, un tată, un frate, un vecin. Aruncă tot ce te trage în jos, și botează-te iară, în lacrimile căinței, în apa vie a cuvântului lui Hristos, dară mai ales, frate creștine, fă ceea ce îndeamnă cu atâta tărie sfântul apostol Petru:„Mântuiește-te de neamul acesta viclean”. Cine e neamul viclean al secolului nostru? tot românul care se declară creștin dar face lucrurile satanei, cleric ori mirean. Acela care vrea să-și mintă conștiința și pe oameni că el e creștin, dar nu leapădă păcatele, măcar pe cele de moarte și strigătoare la cer. Ba mai mult, dacă vede pe cineva că se trezește la realitatea creștină, îl persiflează, îl umilește, și îl îndeamnă adesea parcă să se întoarcă la vechile lui apucături. După botez, cei peste trei mii de oameni spune Scriptura Sfântă că „cei ce au primit cuvântul și s-au botezat, stăruiau în a învăța de la apostoli, în participarea la Liturghie și în rugăciuni. Dar mai spune Scriptura că ceilalți, care nu crezuseră erau cuprinși de spaimă și de frică pentru că multe minuni se făceau de către apostoli în numele lui Hrisots. Trăim ziua de astăzi, și nu voiesc să vă mai aduc aminte decât de îndemnul apostolilor: Pocăiți-vă, că vouă, s-a dat Împărăția. Să ne pocăim, că nouă creștinilor ni s-a pregătit loc de însuși Hristos în ceruri, fraților. Vă dați seama? fiecare avem locșorul nostru de rai, gratis, e plătit cu Sângele lui Hristos, pe Golgota, e arvunit cu botezul creștin-ortodox, trebuie doar puțină voință și cumsecădenie în viață, în relația cu tine, cu cel de lângă tine, și cu Dumnezeu, spovedanie regulată și Împărtășirea cu Sfântul Trup și Sânge al lui Hristos. Dacă aveați un loc plătit la meci, la film, la teatru, la o sindrofie, nu vă programați timpul în așa fel încât să ajungeți? Cum frați creștini de pentru Rai nu găsim răgaz cincisprezece minute pentru o rugăciune dimineața, seara, sau o oră și jumătate cât ține o sfântă Liturghie, Dumnica. Îmi fac impresia că și un meci de fotbal ține mai mult, și vă găsiți acolo timp să vă măcinați nervii privind, și să vă murdăriți gura și inima înjurând adversarii, arbitrii și pe mamele acestora.
Fie ca acest popas al domiilor voastre la mănăstirea Crucea-de-Leac, Dervent, să devină în urechile sufletelor voastre ca un zgomot de vânt ce vine repede, și să vă simțiți inimile arzând de dorința de a vă întreba mereu Ce să facem, ca să mostenim Împărăția? Era o familie care, pentru sărăcia în care incepuse să trăiască de la o vreme, ajunseseră să se tot certe zilnic. Azi așa, mâine așa , ajunseră în rpagul despărțirii. Atunci bărbatul stă și se socoate, și se pune în rânduială și dimineață, o intreabă pe soție: Dragă, ce să fac eu astăzi ca să îți fac viața mai frumoasă? Întrebarea a uimit pe soție, nici nu i-a răspuns imediat, el a insistat. iar ea i-a dat un răspuns. Să nu mai ieși azi la bere cu prietenii. Mâine i-a cerut o floare, apoi deja tensiunile dispăreau treptat treptat. Suntem săraci, frați creștini, și într-o ceartă permanentă aproape cu mama noastră, Biserica. Dacă ajungem să o pierdem, cei ce ies în pierdere noi suntem. pierdem o veșnicie de binecuvântări, ca să posedăm un iad întunecat, iadul depărtării de Lumina Lumii. Haidem să ne întrebăm biserca, biserica din inima noastră, ce să fac astăzi ca să îmi alung din mine certurile, temerile, vicleșugurile? să punem început bun astăzi, de ziua noastră a creștinilor din întreaga lume. Și pentru că una dintre poruncile lui Hristos este să iubim vrăjmașii, închei cu un cuvânt al vrednicului de pomenire părinte Arsenie Papacioc, fie-i pomenirea veșnic fericită: „Să încerci să iubești pe vrăjmași. Dar cu insistență. N-ai să poți deodată. Dar ajungi în stadiul că nu-i urăști, care înseamnă că ești salvat, pe scară. Din moment ce ești pe o scară salvatoare, nu mai ești în baltă, și afli astfel că ești într-un proces de devenire. treapta aceasta e legată de altă traptă, și pasul următor este mult mai ușor, pentru că nu este vorba aici doar de puterile tale. E vorba de Harul lui Dumnezeu, dacă tu lupți și mergi. Că nu a zice, ci a face înseamnă a ajunge.” AMIN.

Comentarii

Postări populare