marți, 21 iulie 2015

DE CÂTE ORI ÎN VIAȚĂ








De câte ori în viață-mi mai moare unul drag
Pricep valoarea vieții și-a clipei ce-o trăiesc.
Mi-e dor de ochii mamei să-mi mai surâdă-n prag
Atunci când noaptea-nchide ferestre ce orbesc.

Mi-e frig atunci și simt cum se prăvale-n mine
O avalanșă albă de amintiri uitate;
Și-mi retrăiesc viața în iuți și scurte clipe,
Furându-mi lacrimi clare, trăiri amețitoare.

Și-n tot trecutul tainic văd mâna Ta, Iisuse,
Tot împletind din ițe-nnodate cap-la-cap,
Când albe, când mai negre, când roșii-albastre puse,
O viață…nici de înger și, parcă, nici satrap.

Ci viața unui om cu zâmbet și suspin,
Cu fruntea-n cer adesea, și-ades cu pumnii strânși
Cu sufletu-i ca focul de viu și de aprins,
Și totuși prea adesea privind la ochii stinși
Ai tatălui, ai mamei, ai cerului întins…

16 iulie 2015

București, grădina Cișmigiu.

duminică, 12 iulie 2015

ACEEAȘI LACRIMĂ





Aceeași lacrimă mă strigă din adâncuri
Și-același dor mă cheamă iar la drum,
Străbunii-mi mestecă în dinți pământuri
Iar mie timpul mi se face scrum.

Aceeași lună râde ca o curvă
De visele atâtor amorezi
Și mari luceferi vor o viață slută
De spongi, de lipitori și de licheni.

Același răsărit ne râde-n față
Și-același soare ne lumină mut,
Doar noi privim spre alții ca prin ceață
Iubindu-i doar când om vedea că nu-s.

Același Dumnezeu ne tot iubește
Și-aceluiaș noi îi greșim mereu.
Iubind cu ură tot ce încă este,
Grăbim apocalipsa cu pas greu,
Lăsând în aer doar păreri de rău. 

scrisă în Canterbury
6 iulie 2015