duminică, 12 iulie 2015

ACEEAȘI LACRIMĂ





Aceeași lacrimă mă strigă din adâncuri
Și-același dor mă cheamă iar la drum,
Străbunii-mi mestecă în dinți pământuri
Iar mie timpul mi se face scrum.

Aceeași lună râde ca o curvă
De visele atâtor amorezi
Și mari luceferi vor o viață slută
De spongi, de lipitori și de licheni.

Același răsărit ne râde-n față
Și-același soare ne lumină mut,
Doar noi privim spre alții ca prin ceață
Iubindu-i doar când om vedea că nu-s.

Același Dumnezeu ne tot iubește
Și-aceluiaș noi îi greșim mereu.
Iubind cu ură tot ce încă este,
Grăbim apocalipsa cu pas greu,
Lăsând în aer doar păreri de rău. 

scrisă în Canterbury
6 iulie 2015

Niciun comentariu: