SFÂRȘIT DE AUGUST

Îmi pleacă din fereastră și luna lui Gustar
Cu blânda ei lumină ca mângâierea mamei,
Și inima mi-o lasă să bată, solitar,
La poarta de rugină și de tristeți a toamnei.

August cu cerul vesel, cu merele în pârg,
Mi-ai bucurat ființa pe maluri de argint.
În Dunărea subțire m-am tot scăldat cu sârg,
Privind apusul tău, solemn precum un prinț.

Iar liniștile tale ce-mi umpleau ochii-n zori,
Sunt ca un cânt de Bach în prag de seară,
De-ți vine să trăiești și în răstimp să mori,
Să-ți învelești nădejdea, în soare, ca-ntr-o ceară.

În cântece de greieri cad stele pe pământ
În timpul celor trei decade ale tale,
Pădurile-s mature și lupi nu urlă-n crâng,
Iar mieii de la Paști, de-acuma sunt mioare….

O, lună ce porți nume de împărat al lumii,
Cum pleci acum tăcută, lăsându-mă pribeag!?
Mă voi ascunde-n frunza ce-o scutură salcâmii,
Sau sub o cruce tristă, ori poate sub un jgheab,
Să-mi cureți de pe față spoiala hâd-a humii
Și să mă sui în ceru-ți cu liniști de smarald.

27.08.2015
Scrisă în cimitirul mănăstirii Dervent.