sâmbătă, 7 noiembrie 2015

ÎNVIEREA FIICEI LUI IAIR. NECREDINȚA APOSTOLILOR ȘI TAINA MINUNII




Frați creștini,
Astăzi sfânta Evanghelie ne relatează două minuni săvârșite de Mântuitorul. Iair, mai marele sinagogii evreilor vine la Iisus Hristos spunându-i că fata lui este bolnavă. Mântuitorul promite că vine să o vindece. În drumul spre casa lui Iair, mulțimile îl împresurau pe Hristos, iar o femeie care avea scurgere de sânge de mulți ani, și a cărei brumă de avere o dase , spre vindecare medicilor, însă fără rost, se atinge de Mântuitorul și se vindecă. Hristos ajunge în casa lui Iair. Aici, fetița deja murise, și erau adunate rudele, bocitoralele, curioșii, vecinii probabil, oameni de tot soiul. Nu uitați că Iair era om cu funcție. Hristos, înainte de a o învia pe fată, îi dă pe toți cei strânși  afară. Păstrează în casă pe Petru, pe Ioan și pe Iacov, dimpreună și pe părinții lor. Și aici sf Scriptură spune ”Și toți plângeau și se tânguiau pentru copilă. Dar Iisus le-a răspuns: Nu vă tânguiți, că n-a murit, ci doarme. Și toți îl luau în râs.” Auziți frați creștini: îl luau în râs deși văzuseră vindecarea celeia ce avea scurgere de sânge, și căreia Hristos îi spusese Credința ta te-a mântuit , mergi în pace. Apoi și lui Iair îi spusese clar : crede numai , și fiica ta se va mântui!Mântuitorul le cerea credință și ei râd de El; mai găsesc energie să râdă de el, când aveau mortul în casă. Și Petru și ceilalți doi ucenici râd de el. Și ei văzuseră, nu cu mult timp în urma pe Fiul văduvei din Nain înviat. Și totuși rădeau de Hristos. Atunci Hristos îi dă afară. Îi dă afară pe necredincioși, și rămâne singur cu fata moartă pe care o înviază  și o dă apoi familiei, poruncindu-le să îi deie ceva să mănânce.
I-a dat afară pe necredincioși. Vedeți frați creștini? Le-a cerut credință, și pentru că nu au avut-o, minunea s-a petrecut, dar fără ca ei să o vadă.  Așa face și astăzi cu societatea aceasta care se comportă tot mai asemănător cu cei din casa lui Iair. Pentru că mulți întreabă: dar de ce Dumnezeu nu mai face minuni? De ce Dumnezeu, pentru că l-am rugat, nu mă ajută? Dumnezeu face minuni la fel de multe și ne ajută clipă de clipă, doar că nu ne lasă să vedem aceste minuni pentru că suntem tot mai puțin credincioși. Câte cazuri de vindecări minunate sunt trecute în cărțile creștine, săvârșite de Dumnezeu prin sfinții săi, și sunt cazuri din contemporaneitate. Vindecări de boli al căror diagnostic și evoluție sugera moartea în ochii medicilor. Și totuși s-au tămăduit, inexplicabil medical, și medicii rămân muți, dar nu spun, da, aceasta e o minune. Spun: nu ne explicăm! E drept că unii dintre ei s-au întors spre ortodoxie cu un suflet mai atent, dar majoritatea lumii medicale rămâne oarbă. Suntem orbi să vedem Minunile naturii.  Îi vorbeam unui școlit, adicătelea unuia care a făcut și el o facultate și i se pare că a deslușit toate tainele universului, zic: „uite tu ce apus de soare minunat”, La care el începe să-mi explice cum în spectrul luminii unele culori au lungimea de undă mai mare și filtrul atmosferei nu le poate estompa și alte asemenea  legi ale universului. Dar mi-o spunea așa, parcă mecanic, semeț și cu nasul în vânt… O suflete orb… de ce vrei să sfărâmi din inima ta corola de minuni a lumii. De ce te oprești la aceste legi și nu vezi dincolo de ele. Cum și cine a rânduit universul acesta cu atâtea legi, toate bine făcute, că doar un pic de le schimbi, strici  armonia perfectă care dăinuie de milenii. Cum nu vezi tu chiar și în legile fizicii, ale chimiei , ale macrouniversului din cosmos și ale microuniversului din tine, pe Cel ce a instituit aceste legi? Cum nu auzi tu marii filosofi ai lumii spunând că  „Dacă puțina știință depărtează pe om de religie, adevărata știință îl aduce înapoi la ea.” 
Adesea ne împotmolim în lucruri mărunte, ne comportăm uneori ca niște schizofrenici spirituali, nu mai putem vedea realitatea din jurul nostru așa cum este ea, ci ne inventăm o alta, așa cum ne convine nouă, sau așa cum ne șoptesc vocile închipuit-deștepte din jurul nostru. Nu vedem de câte ori puteam muri și totuși suntem vii. Umblăm astăzi pe stradă ca printre niște furci caudine, și totuși ajungem teferi acasă. Se moare în trafic mai mult decât în războaie și noi suntem vii.Toți tinerii care au scăpat din incendiul din clubul Colectiv se închinau ortodox și mulțumeau lui Dumnezeu că au ieșit teferi din iadul acelei morți cumplite. În schizofrenia aceasta spirituală dăm vina pe biserică atunci când vedem că nu avem școli și spitale, fără a cerceta și a vedea exact situația. Confruntat cu această campanie de dezinformare a tinerilor, m-am uitat să văd câți bani de la buget au ajuns la biserici și cât la școli și spitale în ultimii ani. Și m-am dus pe site-ul guvernului României. Știți care este realitatea? V-o spun eu acum:
2015
0,04 miliarde – construire biserici
0,28 miliarde – salarii popi
9,13 miliarde – educație
29,94 miliarde – sănătate (Ministerul Sănătăţii: 6,75 mlrd, CNAS: 23,19 mlrd)
2014
nu știu – construire biserici
nu știu – salarii popi
8,56 miliarde – educație
30,91 miliarde – sănătate (Ministerul Sănătăţii: 7,95 mlrd, CNAS: 22,86 mlrd)
2013
0,03 miliarde – construire biserici
0,26 miliarde – salarii popi
8,52 miliarde – educație
31,75 miliarde – sănătate (Ministerul Sănătăţii: 8,67 mlrd, CNAS: 23,08 mlrd)
2012
0,01 miliarde – construire biserici
0,24 miliarde – salarii popi
8,71 miliarde – educație
24,5 miliarde – sănătate (Ministerul Sănătăţii: 5,46 mlrd, CNAS: 19,04 mlrd)
2011
0,038 miliarde – construire biserici
0,24 miliarde RON – salarii popi
8,55 miliarde – educație
22,2 miliarde – sănătate (Ministerul Sănătăţii: 4,41 mlrd, CNAS: 17,82 mlrd)
2010
0,04 miliarde – construire biserici
0,27 miliarde – salarii popi
14,59 miliarde – educație
21,44 miliarde – sănătate (Ministerul Sănătăţii: 4,19 mlrd, CNAS: 17,25 mlrd)
2009
0,1 miliarde – construire biserici
0,27 miliarde – salarii popi
11,98 miliarde – educație
18,82 miliarde – sănătate (Ministerul Sănătăţii: 4,21 mlrd, CNAS: 14,62 mlrd)
2008
0,12 miliarde – construire biserici
0,16 miliarde – salarii popi
15,83 miliarde – educație
20, 74 miliarde – sănătate (Ministerul Sănătăţii: 4,96 mlrd, CNAS: 15,78 mlrd)
2007
0,067 miliarde – construire biserici
0,15 miliarde – salarii popi
11,91 miliarde – educație
16,86 miliarde – sănătate (Ministerul Sănătăţii: 3,86 mlrd, CNAS: 13 mlrd)
SURSE: buget CNAS, bugetul României
În scizofrenia sufletească ce ne-a cuprins cerem preoților să meargă în cluburi, uitând că în ziua care a urmat incidentului de la „Colectiv” biserica ortodoxă a mobilizat spre centrele de colectare aporximativ 14 mii de persoane, majoritatea tineri și preoți care-au donat 7000 litri de sânge, și a echipat prin donație trei spitale din capitală cu aparatură ultramodernă în valoare de 60.000 de euro. Știrea aceasta a fost dată doar de către Mediafax, și nu a fot preluată de nici o altă agenție de știri care se ocupă cu denigrarea singurei instituții în care românul mai are încredere.  În schizofrenia aceasta sufletească ajungem să nu mai sărutăm icoanele de frica virușilor, dar punem mâna pe bani la casa vreunui fast-food și apoi mâncăm lejer, fără să ne îngrijim de igiena mâinilor. În schizofrenia duhovnicească ne creem un Dumnezeu care e dator să ierte, să uite, să nu ne ceară nimic, nici părăsirea păcatelor, nici spovedanii, nici îndreptarea noastră prin mijloacele ortodoxiei, post, rugăciune personală, părăsirea păcatelor, spovedanie și împărtășanie, ci ne zămislim în minte un Dumnezeu cum ne place nouă, să ne lase să facem ce vrem, cum vrem, cât vrem, iar dacă nu iese bine, să avem în El un țap ispășitor, să dăm vina pe Hristos pentru toate nenorocirile pe care singuri ni le-am provocat în viață.
Întorcându-ne la familia lui Iair. Se vede treaba că fata era bolnavă de ceva timp,iar tatăl ei aleargă în ultimă instanță la Dumnezeu, la Iisus Hristos. Mai întâi cheamă vracii, felcerii, babele , medicii. Așa cum și noi, creștinii ortodocși de azi facem asemenea. Ni se îmbolnăvesc copii de boala secolului, de cancer  și alergăm la medici și dăm și pomelnice la preot, atunci amintindu-ne că avem un Dumnezeu. Știam că există, era acolo sus, dar nu ne interesa, nu aveam a face cu El. Cu El, cu Biserica lui, cu preoții, cu slujbele sfeștaniei, spovedaniei. Lasă-l dragă , e tânăr, las să-și trăiască viața. Da???? Dar viața păcătoasă consumă energii vitale vieții!!! Frați creștini, unde sunt părinții tineretului de astăzi care pierde nopți și zile, își consumă energiile creatoare cu păcate murdare care-i istovesc și trupul și sufletul. Sufletul se îmbolnăvește, de lipsa hranei duhovnicești, i se atrofiază puterea de luptă cu patimile, și devine trist. Sufletul fiind trist se îmbolnăvește trupul. De ce nu alergi mamă acum  la Hristos? Acum, când copilul tău umblă prin cluburi, drogat, cu alcoolul în creieri, murdărindu-se cu noroiul patimilor trupești, când își cangrenează sufletul cu melodii care-i zdruncină ființa. De ce nu alergi acum la biserică să îi spui lui Hristos: Doamne , copilul meu a ajuns un curvar, un împătimit, un fumător înrăit, un bețiv, un pierde vară sau un pierde-nopți!” Cum nu alergi la Hristos când fata ta, mamă creștină se duce să avorteze pruncii? Merge să facă crime, și apoi își dereglează hormonal organismul, mușcând apoi din ea cancerul și alte boli? De ce nu plângeți acum, de ce nu vă salvați copiii acum, când încă sunt vii sufletește.
De ce nu vă sperie păcatul așa cum vă sperie suferința? Suferința după păcate vine din milă, pentru că Dummnezeu nu se uită că noi nu mai credem în El, El ne dă afară din suflet necredința, nu ne mai lasă să râdem de El, ca și Petru și ceilalți doi, ne dă afară necredința și voiește să ne învieze sufletul, și în suflet credința, nădejdea și dragostea. Câți nu s-au întors cu fața spre Hristos mai abitir după ce au dat mâna cu moartea. După ce boli grele le-au măcinat din trup, dar le-au șlefuit sufletul le-au vindecat ochii inimii să vadă iară dincolo de legi, să vadă pe Cel ce pune legi firii pe care a creat-o. Haideți să ne vindecăm de schizofreniile acestea morale, să nu mai fim  niște închipuiți, crezând că suntem cineva, și că valorăm ceva. În viziunea creștină suntem ceea ce suntem pentru că Dumnezeu a pus în noi o lacrimă din El. Aceasta este singura noastră valoare, însă valoarea aceasta este un Dar, această comoară a așezat-o Dumnezeu în corabia trupului nostru.
Vreți un răspuns la rostul vieții pe pământ: avem comoara aceasta și este așezată în trup ca într-o corabie. Ne-a dotat corabia cu toate armele și sistemele sofisticate de siguranță, și când e nevoie se face El , Hristos și scut împotriva atacurilor vrăjmașilor, numai să-i cerem aceasta, în rugăciune. Singurul lucru pe care ni-l cere este să-i aducem comoara la liman, trecând peste furtunile inerente ce apar pe marea vieții. Comoara aceasta , scânteia din Om este Iubirea. Despre iubire vorbea Hristos când spunea, nu cu mult înainte de Răstignirea lui:„Foc am venit să aduc pe pământ, și o cât de mult mi-aș dori să fie acum aprins!”.Dar o, cât de rară este iubirea  astăzi la oameni, și acolo unde se mai găsește prea adesea e murdărită, este pervertită, este aur amestecat cu aliaje, care vrea să strălucește la fel, dar nu are calitatea inițială. Am redus toate sensurile cuvântului Iubire , la sensul cuvântului Eros; iubirea ca și componentă a Divinității în om, și care face copilul să știe să aprecieze frumosul din om, din natură și din cer, ajunge la cel matur  aproape întotdeauna Eros. Și dacă iubirea, sufletul, știe să iubească frumos și fără patimă, pentru că Dumnezeu nu este pătimaș, Erosul, măcar și după mitologiile grecești este născut din Haos. Când viața noastră e răvășită , când mintea noastră este contaminată cu toate otrăvurile care au mesaje pornografice, fie și numai subliminale, uităm de legile firii, uităm de legile morale, uităm de legile familiei și de legile divine, uităm de conștiință și naștem în acest haos interior un eros deșănțat ale cărui forme exterioare e și rușine ale grăi aici, dar le vedeți în societate sub masca așa numitelor minorități sexuale.
Nu frați creștini!!! Iubirea lui Dumnezeu ne-a așezat Iubirea în inimă! Să o păstrăm frumoasă, să o folosim frumos, și viața noastră spirituală v-a fi în armonie cu cea a trupului. Poate ne privăm așa de niște plăceri de care unii se îndestulează, dar să știți că astfel ne ferim și de niște suferințe în care alții zac. E drept că nu putem noi greși cât poate Dumnezeu ierta. Iată i-a iertat pe apostoli și pe părinții fetei din  Evanghelia de astăzi A iertat și necredința lor și batjocura lor. Dar de ce să ajungem să îl privim pe Dumnezeu, în rugăciunile noastre cu ochii unor vinovați, și robi ai patimilor, când putem avea priviri de fii și putem primi mângâieri Părintești de la Cel ce ne este Tată și nouă, celor ce îl recunoaștem de Tată, și celor care se revoltă împotriva lor, împotriva Bisericii Ortodoxe, împotriva lui Dumnezeu și pentru care Duhul Sfânt plânge, așa cum zice Scriptura, cu suspine negrăite.
Noi oamenii, frați creștini, trecem printr-o sită aspră și deasă fapte și vorbe ale altora, la un moment al vieții lor. Suntem mai asprii în judecata altora decât suntem în introspecția faptelor și cuvintelor noastre. Mă gândesc de câteva zile la membrul trupei Bucium, Adrian Rugină, care o fi având și el, ca orice om, păcatele lui. Însă sigur a avut vărtuțile lui, de a putut, deși ieșise din vacarmul clubului, să se întoarcă în iad și să slaveze vieți, dânduși astfel viața pentru viață! Vedeți cum Dumnezeu ne iubește și ne dă Raiul ca tâlharului. Tâlharul de pe Cruce era tâlhar, omorâse oameni, nu ținea cont de legi și de Dumnezeu, sau avea dumnezeul lui, unul adaptat la conștiința lui, însă Hristos îl aduce în Rai, și chiar îi dă cinstea de a fi primul care deschide raiul. Așa și Adrian Rugină, și ca el alții sigur, în acea noapte de 30 octombrie, și în lungul șir al miilor de la ani ai omenirii. Hristos l-a adus în rai, în ultimele minute ale existentei lui, când el, Adrian, tocmai se suise pe Cruce, pe Crucea jertfirii vieții pentru viața altora! Văzând acestea cu ce drept mai judecăm noi pe alții??? În ce noapte întunecată ne azvârlim conștiințele de judecăm tot și toate, dăm cu pietre în toți și în toate, de la omul de pe stradă până la Patriarh și cler, dorgați, sataniști, creștini de duminică ori oameni ai altor convingeri religioase decât ale noastre?
Să nu ne facem viața iad, frați creștini!!! Să știți că în viziunea partristică ortodoxă viața veșnică este o prelungire fără-de-margini a vieții pământești. Nu-ți aduce ura, mânia, invidia, desfrânarea (cu toate formele ei, de la onanie până la necrofilie), necredința, deznădejdea, minciuna,  în inimă, pentru că aceleași trăiri le vei avea dincolo! Și aceste trăiri nu au ce căuta în Raiul lui Dumnezeu.  Încheiem cu un citat aparținând părintelui Arsenie Papacioc, om cu o trăire aleasă, șlefuită în laboratoarele suferinței de tot felul, dar poate cea mai mare suferință a părintelui este aceea că încă atâtea suflete nu văd realitatea care le înconjoară: nu văd că Dumnezeu șade cu mâna de ajutor întinsă către suflet, doar-doar, ne-om agăța de El cumva, cândva. Și iată cum spune părintele, fie-i pomenirea veșnic fericită:
„ Nu pe poziție de milog să ceri! Pe o poziție de bărbăție nemaipomenită, să știi să rupi din tine cu orice chip. Să știi să te pierzi ca să poți să te regăsești, în sensul să te lepezi de personalitatea omenească, să te regăsești într-o personalitate îngerească. Pentru că și aceasta să știi frate creștine: Iadul este marea durere a lui Dumnezeu! Îi iubește mai departe pe cei din iad, dar și tocmai , iubirea aceasta îi biciuiește, asta le face suferința și mai mare. „ Ia uite ce am pierdut noi” Uite cât ne iubește de mult, și cât am putut noi urî” Să ne ferească Dumnezeu de așa ceva, și mai ales să ne ferim noi, pentru că dacă noi nu avem grija sufletului nostru, frați ortodocși, nici Dumnezeu nu are ce ne face, că ne iubește, dar ne iubește liberi! Amin!

Niciun comentariu: