SĂRACUL TATĂ...
Săracul tată-al
meu, nu vrea să moară
În așternutul
unde altădat
Iubirilor el
corpul și-a predat,
Și zămislitu-ma
atunci, odinioară.
Săracul tată, nu
vrea să îl știm,
Intrând în
dormitorul nostru mâine,
Că lacrima acum
îi este pâine,
Și că-l așteapt-o
groapă-n țințirim.
Tătuțu meu
puternic și-a semnat
A resemnării
stranie privire.
I-a dat vieții
ultima simbrie,
Și ultimul plămân
și-a cumpărat,
Să-i simt mirosul
cărnii lui pe pat.
Nu-i tatăl meu
acesta ce-l vedeți,
Acesta așezat în copârșău!
Este doar umbra
lui, un mit, un hău,
Un cânt de lebădă
și de sticleți.
De vreți să-l
știți pe tata, ne priviți
Pe noi, cei patru
fii ai vânii sale,
Priviți nepoții,
umbre diafane,
Și-așa pe tata
veți putea să-l știți,
Pe cel ce-l punem
în mormânt, sub cruci,
În lumea
amintirilor preadulci.
14 decembrie
2015.
Dervent….
Comentarii