duminică, 13 decembrie 2015

SĂRACUL TATĂ...







Săracul tată-al meu, nu vrea să moară
În așternutul unde altădat
Iubirilor el corpul și-a predat,
Și zămislitu-ma atunci, odinioară.

Săracul tată, nu vrea să îl știm,
Intrând în dormitorul nostru mâine,
Că lacrima acum îi este pâine,
Și că-l așteapt-o groapă-n țințirim.

Tătuțu meu puternic și-a semnat
A resemnării stranie privire.
I-a dat vieții ultima simbrie,
Și ultimul plămân și-a cumpărat,
Să-i simt mirosul cărnii lui pe pat.

Nu-i tatăl meu acesta ce-l vedeți,
Acesta așezat în copârșău!
Este doar umbra lui, un mit, un hău,
Un cânt de lebădă și de sticleți.

De vreți să-l știți pe tata, ne priviți
Pe noi, cei patru fii ai vânii sale,
Priviți nepoții, umbre diafane,
Și-așa pe tata veți putea să-l știți,
Pe cel ce-l punem în mormânt, sub cruci,
În lumea amintirilor preadulci.

14 decembrie 2015.
Dervent….

Niciun comentariu: