joi, 25 februarie 2016

LATRĂ CÂINII





Latră câini în noaptea asta albă
Latră la strigoii de prin sat
Latră faptele-mi ce cad ca o năpastă
C-am iubit ce repede-am uitat.


Latră câini la Luna asta mare
Care mi-a fost martoră la tot
La dezmăț, la spaime, la visare,
Și la gândul că n-am să mai pot
Să fiu doar o simplă lumânare.


Latră câini spre gâștele din cer
Care găgăie a moarte și a ceață.
Timp în care-s suflete ce pier
Și-alte suflete ce se trezesc la viață.


Latră câini, și la fereastra mea
Licăre priviri ca de fantasme
Și mă strigă mut o albă stea
Să mă culc cu ea ca-n basme.


Latră câinii, cucuveaua țipă
Și-mi revin în cord păcate dulci
Simt că-n așternut tot fac risipă
În amor fierbinte cu năluci.


Latră câinii, strigă conștiința,
Mi-aud ale inimii bătăi,
Clipelor le-aud șoptind dorința
De-a mă azvârli în vâlvătăi.


Și tresar când latră iară câinii,
Tot aștept un răsărit grăbit
Să mă-ngrop în miezurile pânii
Care pe Golgota s-a jertfit.


26 februarie 2016.
Dervent

Niciun comentariu: