miercuri, 10 februarie 2016

OMENESC




Când lacrima hrănește pământul în care
Străbunii își cântă de jale cântare,
Când cei de aproape departe îmi sunt
Eu mă frământ ca-l olarului lut.


Sub mâna Ta Doamne îmi port epopeea,
Mă clatin și-n lacrimi îmi scald odiseea.
Transformă-mi inima și fă-o potir
Și-mi toarnă în ea sângiuri de martir!

10 februarie 2016
Dervent

Niciun comentariu: