sâmbătă, 11 iunie 2016

NUNTA FIULUI






Mi s-au oprit și ploile-n cer,
S-au răsfirat și fii spre neveste,
Nici lacrimi n-am, nici zâmbet în ferestre.
Și-ascute moartea coasa ei de fier
Trecându-o pe ce-a fost.....și nu mai este.

De-acum îmbătrânesc ca un copac
Iar voi ve-ți înflori ca o pădure
De tei dulcegi, și de salcâmi, și mure.
Iar geamul casei mele e opac
Să vadă lumea voastră nu mai cere,
Că s-a dus fiul, și-a luat muiere.

În casa-mi goală îmi preumblu umbra
În timp ce voi veți naște plozi frumoși.
V-or crește pe genunchii tăi, voioși,
Cum tu creșteai pe-ai mei, cu ani în urmă...
O, fiul meu, am devenit strămoș,
În timp ce tu ești baci la mica-ți turmă.

Să vii odat, mormântul de mi-l scurmă,
Că toate-acolo merg, până la urmă....

Scrisă-n biserica Sf Vasile-cel-Mare, Constanța,
azi 29 mai 2016, la nunta fiului sufletului meu, Marian Bostan.

Niciun comentariu: