vineri, 12 august 2016

MOARTEA




Ca o ceață pe câmpuri și văi,
Ca o pâclă ce-ascunde cărări,
Ca un crivăț ce-asmute potăi,
Spre mine-ți porți, moarte, bolnavi, pașii tăi.

Ca clinchetul straniu de țurțuri pe mal,
Ca țipătul buhăi, în nopți de opal,
Ca zbateri de aripi și tropot de cal,
Te-apropii, tu, moarte, de-al meu piedestal.

Ca Dunărea care tot sapă-n nisip,
Ca arma, în mâna soldatului trist,
Ca strigătul ultim, pe cruce-al lui Hrist,
O, moarte, în oasele mele-ai venit.

Ca spuza-n cuptorul cu pâine la copt,
Ca-ntr-o răspântie, potcoava mânzului mort,
Ca o aiurea durere în cot,
Tu, moarte, venit-ai, și-ai pus punct la tot.

Îngăduie-mi, totuși, din lume, să-mi sui
Iubirile mele trăite hai-hui.
Și pleacă acum! Și vino, te rog,
Când Luna e plină, când îngerii dorm,
Vino tiptil…și sărută-mă-n somn!

13 August 2016,
Deasupra lumii.

Niciun comentariu: