marți, 23 august 2016

NOAPTEA MORȚII TATĂLUI






Se-nalță luna peste urbea asta,
Luna rotundă, rece, ca un ochi de sticlă
Al îngerului morții, ca năpasta
Ce umblă-n aer și în suflet pică.

Și crește luna, se mărește-n cer,
Și morții-i crește pe pământ penumbra,
În suflet și-n plămâni purtăm cancer
Să-l dăm, pe gratis, celor ce-or urma.

Se uită Luna în orașul hâd,
Plin de țigani și curve la produs.
E țara-n care bolile se vând
În farmacii, cu morți la preț redus.

Și crește Luna, viața-mi se consumă
Între-un oftat și un suspin profund…
Hai, Tată, spune-mi „noapte bună!”
Și fugi, că urbea ne-a uitat de mult,
Răsai în Augustul cel bun și blând;
Precum în cer, așa și pe pământ!

18 August 2016
Călărași.
În noaptea zile ducerii tatălui meu.

Niciun comentariu: