IARTĂ-MĂ DOAMNE




Iartă-mă Doamne că nu Te-am iubit cum mi-am iubit părinții.
Că nu te-am ascultat ca pe ei, că mi-am irosit viața dorinții,
Că nu am știut să-ți înfulec cuvintele,
Și să le mistui, să prefac în clipe secundele.

Iartă-mă Doamne că nu te-am iubit cum mi-am iubit surorile
Că lor le-am șoptit nemărtusite iubirile,
Pe când ție Doamne, ți-am strigat doar deznădejdea
Sufletului meu care cărarea nu-și mai găsea.

Iartă-mă Doamne că nu te-am iubit cum mi-am iubit iubirile,
Cu toate forțele mele, cu toată ființa și cu toate simțurile.
N-am știut să fiu o torță ce rupe-ntunericul,
N-am știut să stau totdeauna-mpotriva potrivnicului.

Iartă-mă Doamne că nici iertarea nu știu să Ți-o cer!
ȘI doar la iertarea-Ți nemărginită și bună mai sper.
Iartă-mă și ia-mă așa cum mă găsești
Și du-mă acolo unde mila Ta mai are-n lăcașuri cerești,
Unghere de pace, și-n dragostea Ta să mă crești!

28 Octombrie 2016
Dervent

Comentarii

Postări populare