M-AM NĂSCUT ÎNTR-UN OCTOMBRIE

M-am născut într-un Octombrie,

Un Octombrie trist; trist ca și inima mea.

Am ajuns pe pământ căzând ca o frunză stacojie.

O frunză căzând pe pământ ca o picătură de ploaie borțoasă în luna a zecea.

De atunci toamnele mele sunt bogate.

Bogate în ploi care-mi spală maluri de fluviu.

Sunt bogate în abundența căderilor de frunze moarte,

Roșii-cărămizii, cad peste valul Dunării, argintiu.

Iernile mele sunt albe și reci ca zarea în Bărăgan.

Atât de reci încât mă frig mereu tâmplele.

Atât de albe că-mi intră-n plete an-cu-an

Și mă îngrop sub vremi precum grâul într-al zăpezii troian.

Viața mea, atât de plină în toamne prelungi,

A avut și o vară fierbinte pe-o plajă a Dunării.

Am iubit acolo, cu patos, trupuri fierbinți și rotunzi,

Transpirând pe fiecare fir de nisip, martor al nerușinării.

Vara aceea cu eros pe-o plajă uitată,

Pe-un ostrov virgin pe care atâta dezmăț a-ncăput,

Un dezmăț vinovat și pervers, clocotindu-mi în inima caniculară,

Și uitându-mi de Dumnezeu, ca Adam la-nceput.

Viața mea-i ca o toamnă ce vine cu un singur rost;

Acela de-a da sens primăverii cu flori.

Primăverii în care viața învie sub același Soare care privește anost

Și toamnă, și vară, și Dunăre, insule-n eros, și tot

Ceea ce omului, minusculul, trezește fiori,

Dar fără de care trăind, mai bine-i să mori.

11 Decembrie 2016. orele 20

Dervent-

Duminica celor chemați la Cină.