luni, 16 ianuarie 2017

FACEREA MAMEI




Când Dumnezeu a făcut inima de mamă,
A rupt din Soare o rază.
De aceea orice năzbâtie-ar face-o odraslă
Inima mamei rămâne-o lumină lină și caldă.

Ca să facă ochii mamei, Hristos
A rupt o fărâmă din norii de vară,
Și de-aceea tot ce privește crește frumos
Ca un trandafir în mai, rourat pe petală.

O, Doamne, ca să faci ale mamei mâini
Ai smuls unui înger un fulg din aripă.
De te mângâie mama, boli dispar, cresc florile-n spini…
Și ea știe aceasta, și de-mbrățișări face risipă.

În sânul mamei a pus Iisus toată energia Căii Lactee.
Din țâțele ei mi-am luat felul de-a fi;
Laptele ei alb mi s-a făcut os, carne, sânge,
Sămânță minusculă să pot să nasc și eu fii.

Doamne, dar măreția ta ți-ai arătat-o când ai modelat sufletul mamei.
Atunci din tine, Dumnezeule mare ai rupt;
De-aceea iubirii de mamă nimeni nu-i poate pune hotare.
Că doar ea, pentru copii se ridică și din mormânt!

13 Ianuarie 2017
Deasupra Lumii.


Niciun comentariu: