luni, 6 martie 2017

ARDE!!!







Arde, cum arde durerea din mugurii care vor să plesnească;
E-o durere ca a femeii ce naște primul ei copil.
O femeie iubită cât încă fecioria îi era fragedă.
O femeie iubită pe-un prund de Dunăre-n asfințit.

Doare viu fiecare frumnă ce mijește pe ramuri,
Ca o unghie-n carne, ca o stea căzătoare.
Doare cum dor gratiile care cern razele-n geamuri,
Cum dor lacrimile salciei plângătoare.

Apropos de sălcii... ați ascultat zgomotul plânsului lor?
Ați auzit ce marș funebru compun pe maluri de fluviu?
Așa îmi răsună-n urechi zbuciumul lacrimei asurzitor
Când mângâie ramura ca un iubit în preludiu,
Râcnind, în cădere, ca un copil în incendiu.

6 MARTIE 2017
scrisă pe mal de DUNĂRE

joi, 2 martie 2017

ZBOR









Dintr-o mână de țărână
Și-un căuș de apă rece
Tu mi-ai plămădit ființă,
Viața-n trup spre-a o petrece.

Și nu știu cum reușit-ai
Buze dulci, lacrimi amare,
Tu mi-ai dat, și presărat-ai
În rărunchi un praf de sare.

Inimii i-ai dat puteri
Mort de sunt, ea să trăiască,
Și în somnul cu visări
Zei să vrea să cucerească.

Mi-ai pus aripi din cenușă
Și din stropii lui Egeu
Eu nisip, și tu clepsidră,
Tu uman, eu…Dumnezeu.

2 Martie 2017.

Dervent