luni, 8 mai 2017

ȘI TOTUȘI, NOAPTEA






Și totuși noaptea ne hrănim cu vise
Pe care ziua vrem să le-mplinim,
Uitând prea iute ce iubiri promise
Am tot condus spre țințirim.

Și totuși noaptea mergem pe la teatre
Intrând în pielea vreunui fericit
Pentru ca ziua să-mpărțim pe acte
Tragicul rol ce ne e-n frunte scris.

Și totuși noaptea scrii mai cu nesaț
Versul născut în zilele cu ploi;
Și parcă nici cafeaua n-are zaț
Mai dulce ca în noaptea cu moroi.

Și totuși noaptea zămislim copiii
Pe care ziua îi privim crescând,
Sperând că-n bătrâneți ei fi-vor stâlpii
Umbrei ce se prelinge spre mormânt,
Spre noaptea singurului somn adânc.

8 mai 2017
Dervent ; ora 23: 38

Niciun comentariu: