marți, 27 martie 2012

PERPETUA TRADARE


           Saptamana trecuta am fost putin plecat din tara. In grecia. Nu voi scrie acum impresiile, pt ca lucrez inca la ele. Dar acolo ma gandeam la cat de usor sunt tradate iubirile. Am vazut pe falezele oraselelor elene, perechi de amorezati, cupluri de tineri si mai putin tineri, heterosexuali si mai putin heterosexuali,adolescenti , mici prometei care furau focul iubirii din casa lui Zeus sa-l daruiasca muritorilor, perechi de grecotei batrani, stand in apus de soare la taverne si jucand carti, ei cu mataniile alea in mana, invartindu-le mereu, si zambind, nerasi, aproape toti, cu o barba "a la neglije",. femei frumoase, si mai putin frumoase. Cate iubiri frumoase au trebuit sa fie tradate in istoria acestui popor, care nu arata deloc in criza prefalimentara . Si cum sa lase Germania tara asta sa se duca de rapa, cand 80% din autoturismele acestui popor sunt nemtesti.Ca doar datoriile acelea mari, nu le-a facut grecoteiul cumparand praz din Oltenia.




Mereu este un Iuda la masă cu prieteni;
Mereu se vinde Unul pe treizeci de arginți.
Mereu o viață costă cât mielul pentru jertfă.
Mereu...ți-ntotdeauna... mi-s lacrime fierbinți.

Mereu, cin-te sărută, te poate vinde  mâine;
Mereu, amicul tainic, îți poate fi dușman;
Mereu, cu tine-alături, cuțitu-i lângă pâine;
Mereu... și-ntotdeauna... la spate-i un pumnal.

Mereu, în noapte, vestea cea rea te urmărește;
Mereu, pe un sărut te vinzi, dacă ești bun;
Mereu adorm amicii, când moartea îți rânjește;
Mereu... și-ntotdeauna... cerul rămâne mut.

Mereu, cel ce trădează, își cere singur moarte;
Mereu, iubirea ta e biciuită crunt;
Mereu e un prieten ce nu te recunoaște;
Mereu... și-ntotdeauna... piroanele reci sunt.

Mereu e-o mamă-n umbră ce plânge-năbușit. 
Mereu există-n cale o cruce de purtat;
Mereu, în fața morții, ești singur și-ngrozit...
Mereu... și-ntotdeauna... ești repede uitat!


Mereu e o Golgotă ce suie către cer;
Mereu există bici, și cuie, și piron.
Mereu iubirea ta e plină de mister.
Mereu... și-ntotdeauna... moartea-i doar un peron.

Mereu, căderea ta, e zâmbet pt alții;
Mereu, sângele tău, e pofta pentru multi.
Mereu în suferință te-or părăsi toți frații.
Mereu... și-ntotdeauna... vicleni ai să înfrunți.

Mereu, pe calea crucii, te vor privi străini;
Mereu, străinii-aceștia, tu i-ai hrănit de mici.
Mereu, în haită, lupii sunt veșnic mai flămânzi;
Mereu... și-ntotdeauna... mama-ți alungă  frici.


Mereu, în lumea asta preacrudă și nedreaptă,
Mereu, este la dreapta un suflet iubitor,
Mereu, pe pieptul tău ăși va pleca el fruntea
S-audă și suspinul, și ultimul tău dor.
Mereu ...și-ntotdeauna ... iubirile nu mor!

 Mereu, în fața morții, la mama te gândești;
Mereu ai o coroană de spini pe fruntea ta.
Mereu mai ceri iubirii, o clipă s-o trăiești ;
Mereu... și-ntotdeauna... ești ne-nsemnată stea,
Trăind în veșnicie, jerfind iubirea ta!



                          27 martie 2012
       94 de ani de la unirea Basarabiei cu Romania
                      scrisă deasupra lumii

  



sâmbătă, 17 martie 2012

AZI AM IMPLINIT 9 ANI!!!

motto:
    " Cine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea  sa  si sa-mi urmeze Mie" Marcu. VII,34
Azi, in Duminica Sfintei Cruci, am implinit 9 ani  de cand, rastignit pe granitul bisericii manastirii Dervent am jurat sa traiesc in castitate, saracie de bunavoie si in ascultare de poruncile lui Dumnezeu, si ca voi sfarsii viata in manastire. 
    Sunt 9 ani de lupte cu mine insumi, biruinte si infrangeri, momente de glorie si momente in care m-am oprit sa imi leg ranile, lacrimi pt pacatele mele , ale neamului meu, ale tarii si ale  lumii intregi. 9 ani de cand am inceput sa urc Golgota , la capatul careia nadajduiesc sa ma astepte Hristos si sa ma sprijine sa intru in odihna cea meritata.
   Ma uit in chilia mea si vad ca nu am nimic al meu. Totul, dar totul  , am primit de la altii, prieteni, fii , sau fiice, surori sau parinti . De la patul de lemn in care dorm, pana la tricolorul si harta si ceasul cu  cuc din perete. Inclusiv laptopul si conexiunea de pe care comunic cu voi, nepretuitii mei prieteni. Ma uit in inima mea si vad ca nici acolo nu am nimic al meu. Am primit tot. de la lacrimi pana la regretele pacatelor mele. de la fii si fiicele duhovnicesti , pe care nu doar ca ii spovedesc, dar ii iubesc precum un tata, dar ce spun eu tata, ca o mama ce se bucura de fiu, la nastere, si uita durerile facerii care-au fost de nedescris.
Am plecat la manastire , cum imi place sa spun, de nebun. Ca de eram sanatos nu paraseam o familie asa iubitoare, o mama care si-a riscat viata , incapatanandu-se sa ma nasca , desii medicii insistau sa avorteze, ca moare( si asta in vremea lui Ceausescu.). Sa mai zic de minunatul meu tata, care a stiut sa ma mai indrepte cu o palma peste ceafa, cu o vorba severa gen"COOOM? N-AM INTELES! I-AUTE MA FRATE! HMMM Dragutu de el, ii sarut mana aceea care nu m-a lasat sa apuc pe cai largi si pline de intentii bune dar finalizate cu prapastii. Surioarele mele si nepoata nascuta atunci, probabil nici acum nu au priceput gestul.De aceea ii spun nebunie.         Oricum, ii multumesc lui Dumnezeu pt asa o familie plina de iubire in care am crescut si pe care o pretuiesc. trebuia sa aduc o jertfa la Altarul Lui , si aceasta reprezinta lacrimile voastre , ale celor lasati acasa, dorurile si tristetile voastre , traite in lipsa mea, ba chiar si bucuriile pe care va-ti invrednicit sa le traiti, si aveati o umbra de tristete ca nu am fost si eu partas acestora.
  Defapt, nici eu nu ma inteleg adesea, asa ca nu am pretentia de a intelege cineva .
     Adevarul este ca mi-a dat Dunezeu asa o inima iubitoare, ca nu am stiut ce sa fac cu ea.Persoana careia i-o asezam in palma, e frigea si mi-o dadea inapoi. singur Hristos, stiutorul si ziditorul inimii mele  a fost cel ce a putut sa ia acest cord incandescent  si sa il arunce apoi, dupa  8 ani de plamadire si dospire in caldura Harului, in fata altarului Lui, dandu-mi si preotia Sa, pt a mangaia , la scaunul spovedaniei suflete jupuite si haituite de calvarul vietii lor. 
     Cautand si un clip laic pt delectarea voastra, am ales 3 dintre ele, neputand renunta la nici unu.Ele imi caracterizeaza viata, si dinainte de 2002, si de dupa. 
     Va rog sa le urmariti. 
    Dumnezeu sa va Binecuviteze si sanatate trupului si sufletului sa va daruiasca
acesta este pt sora mea cea mai mare, draga mea Simona-Laura..
din muzica clasica , am vrut sa pun un Beethoven, imi place  si ma reprezinta nervul muzicii lui, dar am decis sa atasez un Mozart, pentru ca el caracterizeaza bine dobrogea aceasta cu dealuri line si platouri intinse. Cand veniti pe DN3 de la Calarasi sau de la Constanta, puneti in masina un Mozart. si sa vedeti ce bine acompaniaza el peisajul care arata cam asa:
"Si ce-i va folosi omului de va castiga lumea intreaga, si-si va pierde sufletul?" (Marcu, IX ,1)
Cu iubire ma rog sa va Bucure Dumnezeu.
18 martie 2012.
scrisa Deasupra lumii.

vineri, 16 martie 2012

LACRIMA

MOTTO:
 "Nu stim niciodata daca o prietenie se naste mai curand din contraste decat din asemamari"--H.d. Balzac
"Iubirea??--- Inchisoare a inimii de bunavoie" Dimitrie Cantemir.
"Te-as fi iubit cum n-ai mai fost,
Ca un soldat in plin razboi.
Dar , uite, ploua fara rost
Iar, intre noi ..."Adrian Paunescu


             Cauta-ma pe raftul memoriei si vezi de ai putea sa ma si iei de undeva.
Din grotele intunecate ale amintirilor cu Feti Frumosi, cu eroii de basm care  se sacrifica  pt a putea sa ii aduca lui Verde-Imparat darul cel mai de pret de pe pamant.
Si acesta nu este aurul , nici pietrele scumpe, nici elixirul nemuririi. Darul cel mai de pret este LACRIMA IUBIRII. Lacrima care iriga floarea nemuritoare a dragostei.
            Si Verde-Imparat dadea mereu jumatate de imparatie ca recompensa si pe fata de sotie. Dar de ce doar jumatate?! Oare, pentru a ma invata pe mine ca ma pot multumii si cu putin? NU!!! Categoric nu! Eu am invatat sa doresc TOT de la viata. Poate, pentru ca sa nu uit ca jumatatea altuia poate deveni intregul meu.
           DA!!! Din toata Dumnezeirea eu sunt numai o lacrima. Dar sunt ...O LACRIMA INTREAGA!!!

29 mai 2010
scrisa  deasupra lumii



Post Scriptum:
                "Dar dragostea prea greu ranita
                  Si legamantul prea calcat,
                   Ca floarea prea adanc ranita,
                      In veci n-or fi...ci v-or muri...ca s-a uscat!"
                             Traian Dorz(poet ardelean, mort in 1988)




joi, 15 martie 2012

PENTRU TATAL MEU, PENTRU TATAL VOSTRU, PENTRU VOI TATICI DE COPII MICI.

De 8 martie , am parasit manastirea in care locuiesc de 10 ani, si m-am dus pana in orasul meu natal, trecand Dunarea cu bacul, pe la Chiciu. Am facut gestul acesta pt mama , care e batrana si neputincioasa. Cand va intalniti parintii, ganditi-va ca e posibil sa ii vedeti pt ultima oara.  Ei., mi-am bucurat mama si surorile si nepoatele, ca nepot inca nu am( ofer recompensa pt cine-mi face un nepotel), si mi-am sarutat si imbratisat tatal. 
      Stiti bine, am postat 2 poezii pt mame. Una pt mamele avortoanelor(cea de pe 1 martie), alta pt mamele copiilor inca vii(cea de pe 8 martie). Dar de atunci am zis ca e nedrept ca tatalui sa nu ii scriu un vers. si nu atat versul vreau sa il postez cat clipurile acestea doua.
Va invit asadar , nepretuitii mei , sa lecturati versurile si sa vizionati clipurile. 
Rupe din viata prietene 10 minute, si apleaca-ti fruntea pe mana tatalui tau care te-a ajutat sa fi cel ce esti.
 


Sever, în aparență rece, taciturn
Și rar râzând, mereu îngândurat
Și veșnic mirosind a crud tutun,
Patriarhal, cu mersul așezat, 

Mereu plecat să ne aducă pâine
-Ne întâlneam doar seara pe la cină-
Îngrijorat de traiul unui mâine,
Nici să bolească, viața nu-i da tihnă.

El este tatăl meuș al tău, al nostru,
Și despre el prea multe nu sunt scrise;
În umbra mamei, Făt-Frumos și monstru;
Un simplu OM cu lacrimi și cu vise.

Vedeți? pe mame le cântăm adesea--
Și merită mai mult decât atât--
Dar nu uitați că-n viață e nevoie
De amândoi părinții pe pământ.

A-mbătrânit și el, pe lângă mama.
Noi am crescut, tulpini din rădăcini...
În dimineți pleca, era acasă seara
Cu fata arsă-n soare, și talpa-n spini.

Acum, bătrân și cu puteri sleite,
Cu casa pustiită de copii, 
Ce griji te-or măcina? Ce amintiri tihnite?
Ce groază ți-e de moartea ce-o veni?

Acum te înțeleg, iubite tată,
Acum-- când și eu însumi am azi fii!
Iubirea ta,  tăcută și curată,
O am și eu către ai mei copii.

Și mie-acum mi-e drag să-i văd dormind,
Și mă mâhnesc când nu-s ascultători.
Am inima pe cruci de-i văd  bolind
Și-n viață, vreau să-i știu biruitori.

La masă stai cu mama noastră, tata ,
Și vă priviți așa...ntr-un fel ciudat.
Ieri, ea era frumoasa ta mireasă
Iar tu, flăcăul de-nsurat.

Când au trecut anii aceștia oare?
Când, fii tăi sau deșirat așa?!
Și când s-a stins puterea din mâini și din picioare?
Doar în priviri n-ajuns-a-mbătrânirea grea.

Ei....tată singuratic , și nepătruns , și lin...
Ești rădăcina mea iar eu tulpină-ți sunt
Coroana-ți sunt nepoții ce după mine vin.
Și toti, din seva ta , hrănitu-ne-am flămând...
...Și te-am lăsat stinger, pe tine, suflet blând!


9 martie 2012 
scrisa deasupra lumii


miercuri, 14 martie 2012

SCRISOAREA MONAHULUI CATRE LUMEA SURIOAREI

precizez că ceea ce veți citi este scris pe data de 8 Martie 2004, ca răspuns la o scrisoare adresată mie de sora mea cea mai mică și mai....iubită(dintre cele mici).




       Poate că nu am să mai apuc să termin aceste pagini;
    Poate că am să termin paginile înainte de a termina ideile;
   Poate că nu-mi va citi nimeni rândurile;
  Poate....dar tot am sa-ți scriu, surioara mea Vali, așa cum ți-am promis.

În general ajung prea obosit pentru a mai putea scrie, de aceea o să ating subiectele direct.
Așa este făcută viața aceasta, încât, oamenii , fie ei frați , surori, părinți, vecini , prieteni, într-o zi se despart. Și mă gandesc acum la faptul că, deși mama și tanti Cornelia sunt  surori, și stau în același oraș, totuși nu și-au călcat pragul  de foarte mult timp.
Fiecare dintre noi avem un rost în viață, avem ceva de îndeplinit. Ca să facem acest lucru trebuie sa sacrificăm ceva, ca meșterul Manole pe Ana, trebuie să zidim pe cineva între pietre, ca să dăinuie, trebuie să moară ceva în noi ca sa putem naște, ca să putem creea , ca să putem zidi.
    Moare timpul, moare energia, moare plăcerea, sau durerea , moare orgoliul uneori.  Ca moartea nu-i un lucru placut, se știe, de aceea este foarte greu să atingi scopul vieții tale.  Uneori murim și noi, fără ca țelul să fie atins. Sau poate tocmai asta este țelul unora, să moară pt țelul altora.
    Între naștere și moarte  nimic nu-i întâmplător. Dumnezeu este cel care știe ce urmează; NOI DOAR NE ALEGEM DRUMUL CÂND VIN RĂSPÂNTII. Câte-odată mergem pe"cărări greșite", zic unii, dar nu întâmplător ci trebuie  să trecem prin aceste lucruri tocmai pentru a cunoaște ce e răul, amarul, întunericul, ce e moartea, și să apreciem ce e binele, dulcele, lumina , VIAȚA însăși.
Nu-ți voi răspunde la întrebări.Nu acum. Sau poate nu direct. Tu trebuie să ști că sunt om. Ba chiar sunt același om. Sunt același om cu aceleași neputințe pe care încerc să le completez; cu aceleași dorințe, sau cu altele noi, cu aceleași pofte pe care încerc să le leg. Tot, toți, și toate lucrurile din viața mea m-au pregătit pt drumul pe care-l duc.Crucea pe care mi-am luat-o din mâna lui Hristos nu e ușoară, dar e de o frumusețe de nedescris. 
   Vezi tu, voi, cei de-afară, munciți ca niște robi, faceți copii, și îi creșteți și nădăjduiți să trăiți să vă vedeți nepoții. Și bine faceți. Dar pe mine, GENIALUL tău frațior(asta așa, ca să nu uiți vorba mea) o astfel de viață nu mă sătura. Am muncit și eu, și-mi place munca.Dar nu puteam admite moartea ca finalitate a ceea ce sunt.  De fapt sincer, de aceea și scriu aici. Vreau ca după moartea mea să pot lăsa o parte din mine afară. Muncesc și eu , îmi cresc și eu "copii "mei sufletești, sufăr pt ei, plâng și râd cu ei, ca și voi. Doar că eu fac asta ca pt Hristos, care m-a scos din pântecele mamei la 8 luni, și m-a ales de atunci pt ceea ce fac acum. 
  Vali, orice aș fi făcut în viață , nu aș fi fost liniștit. Sufletul meu zbuciumat nu s-ar fi integrat nicăieri și aș fi fost ceea ce societatea numește un ”ratat”...
Poate că sunt unele suflete care au atâta iubire că nu o pot primii doar oamenii de lângă ei. Poate că de mi-aș fi luat soție aș fi sufocat-o cu felul meu de a fi. Și , hai să fim serioși, nu că până acu am glumit, dar  cine ar fi stat cu un om ca mine, care nu poate să nu-și dea și cămășa de pe el pt cei ce suferă?
Vouă, căsătoriților, v-a dat Dumnezeu ajutor pe cel de lângă voi, și pe copii, pe nepoți,,, asta vă colorează și vă împlinește totodată viața. Mie , Dumnezeu îmi colorează viața cu posibilitatea de a arde ca o candelă , pt cei din jur. Și mă cunoști, și ști că nu sunt vorbe mari.
 Nimeni din neam , nu poate spune acum că eu i-am părăsit ; sunt mai aproape de voi, și cu voi ma duc la Hristos în fiecare moment al Liturghiilor slujite  la altarul lui Hristos. Zice că s-a urcat proorocul Iona într-o corabie, și nu a vrut să se ducă acolo unde îl trimisese Dumnezeu. Și a început furtuna mare, și corăbierii au aruncat greutățile din corabie , de frica naufragiului, și sau rugat și le-a zi proorocul: am gresit, și pt mine vă afundați, Azvârliți-mă pe mine. Și au făcut așa, și corabia nu s-a scufundat, iar pe Iona, l-a înghițit un chit(un pește mare) și a stat trei zile în burta peștelui, pt ca apoi ăsta să îl scuipe chiar pe malul cetății unde îl trimisese Dumnezeu. Orice aș fi făcut în viață, eram un naufragiat care mai puneam în pericol și pe cei împreună călători cu mine. Din dragoste pt voi, sunt ceea ce sunt. Și eu am doruri, dar mă supun regulilor vieții ăsteia, așa cum voi vă supuneți regulilor vieții casnice.
Ei Valica , răspunsul la întrebări cred că l-ai citit acu printre rânduri. Dacă nu, înseamnă că încă nu a venit timpul să afli toate astea. Te pup și te îmbratișez, si-ți dau și lenea, de vrei, și nu uita că iubirea trece peste orice, chiar și peste moarte, cu atât mai mult peste ape și distanțe. 
  Cu aceeași iubire,
 ca cea din copilăria noastră frumoasă ,
 al tău unic frățior, 
 ieri Nicu, azi Atal,  
și întotdeauna...EU. 




DESPARTIRE


Ma simt la fel de gol ca un sihastru
Ce striga ,plin de lacrimi, printre stanci,
Dup-al sau Domn cu fata ca de astru,
Si doar ecoul ii mai da raspuns.

Ma simt ca o biserica-n ruine
Cu turla daramata de furtuni.
Sunt nudul adminrat de orisicine,
Dar preahulit de tot atatea guri.

Ma simt ca un salcam in plina toamna
Cu frunzele-i cazute la picioare
Ce si-a pierdut de mult aroma-i calda 
A florilor ce se-naltau spre soare.

Ma simt ca o albina fara stup
Ce pribegeste singura-n poiana.
Nu vreau deloc ,acum, sa te ascult !
Vreau doar sa-mi curga lacrima din geana.

Ma simt.....dar ce rost are cum ma simt
Cand tu m-ai scos din sufletul tau nobil?
Cand trupul tau sta lang-un alt iubit
De ce -ti mai spun eu oare cum ma simt???


18 noiembrie 1999
 Bucuresti.


HRISTOS E LEGAT



E ora la care Hristos e legat.
Cand doarme orasul si treji sunt calaii.
Nici candeli mai ard,nici clopote bat ......
Romane, te scoala dulaii!!!

Cand Iuda saruta obrazul
Ce planse spre-o lume mai buna,
Romane , pazeste-ti hotarul,
Si-ascute de cremeni amnarul
Ca javrele urla la luna.

Si intra pe ulite stramte 
Alai cu un om inghioldit.
Ia-ti tara si pune-o , romane
Pe umerul Lui dezgolit.

Hristos e gol ca si tine,
Si Cruce, ca tine ,El poarta.
Romane fi lup si fi dinte,
Si arme sa-ti faci din cuvinte:
Ca vor sa-ti ia painea din fata!!!

Romane , cu mila prin vene
Da-i apa si-un codru de paine,
Acestui Hristos si-i mai sterge 
Si sange varsat pt tine!

Hai, puneti  tot neamu-n miscare!
Talhari, daca ai , sa-i aduci,
Si doruri , si jertfe-arzatoare,
Copii si sotii iubitoare,
Tu punele-n drreapta de cruci.

Romane cu tara bogata
Romane sarac si vandut,
Hai , da-i lui Hristos o bucata
Din ceea ce inca n-ai plans.

Si Hrist de pe Cruce se frange.
Si tara ti-o mangaie El.
Tu dorul de tara ti-l plange
Si-n lacrimi tu ura iti strange 
Pe hotii din tron ii strapunge 
Si-atunci , doar atunci ti-o ajunge
Ziua cand la masa te-oi strange
Cu fratii de-un Prut si de-un sange
... Manca-veti din Ultimul Miel!!!

21 septembrie 2010 revizuita si adaugita azi 14 martie 2012
   scrisa deasupra lumii





                              urmariti va rog si clipurile. Le aleg cu drag si grija pt voi, prietenii mei.




VINE TIMPUL




Vine timpul cand in glasuri
Se preling umbrele mortii
Si ,din Dunarea in aburi ,
Striga scartaitul portii
Leganand ca pe-un copil 
Ce se tine de uluci
Sufletul adanc ranit 
Si ratacitor prinlunci.

Vine timpul cand lumina 
Se-nsereaza in priviri
Si cand trupul poarta vina 
Mult mai garbov si umil;
Si cand tainele fiintei 
Altfel le vedem in noi,
Cum , cununa biruintei 
Sa o porti, fara razboi?!

Vine-un timp cand peste brate 
Ne cresc muguri si licheni
Si din piept si dintre coapse
Iese pir si buruieni
Doar inima sta voiasa
Prin salcami si falnici brazi,
Sau calcand prin iarba grasa
...Ca doi pusti amorezati.

6 octombrie 2010.
    deasupra lumii
                                          am postat 2 clipuri cu doua slagare ale timpului meu,
                                        cantate de doua femei  a caror frumusete o apreciez mult.
                          (nu stiu cum a facut Dzeu, ca toate femeile frumoase e care le-am iubit eu,
             ori sunt maritate, ori au murit, ori imi sunt surori sau mama, ori o cheama Corina Chiriac)

miercuri, 7 martie 2012

8 MARTIE. ZIUA FEMEII. LA MULTI ANI TUTUROR MAMELOR DIN ROMANIA

            FEMEIA. Pt ea au cazut imperii, s-au pornit razboaie, s-a schimbat cursul omenirii. Femeia a muscat prima din mar, dar EA l-a nascut pe Hristos. Femeia a nascut genii, si ea a fost in spatele tuturor marilor barbati.
Femeia e un univers in sine.Noi, toti barbatii ne comportam altfel in prezenta ei. Dar dinte toate categoriile feminine, FEMEIA- MAMA Este varful de lance. Femeia poarta 9 luni in pantece copilul pe care-l naste in durerile numai de ea stiute.Imi place sa cred ca asa cum orice femeie-mireasa este frumoasa, apai, orice FEMEIE-MAMA este o sfanta.Sunt tot mai rare femeile gravide. dar sincer va spun, sunt barbat , si preot ,si iubesc frumosul... femeia gravida , ca si femeia mireasa au asa o frumusete de inger, ca poate, poate zic, numai Michelangelo a putut-o zugravii si sculpa. Mai este in lume, si mai rara FEMEIA - FECIOARA... Si ea cu o frumusete angelica, mai ales interioara.  Femeia e martira familiei adesea. Isi sacrifica sanatatea, micile placeri, visele uneori, pentru  sot, pentru copii, pentru soacra si cumnati.... Sau cel putin asa este in familia mea.


Sarut-mana , MAMA, La multi ani!!!
Iti spun copii tai, bruneti,balai,
Copii crescuti cu lapte si cu lacrimi,
Cu sange , bucurie , si cu patimi.

Cat te-as canta in slove si-n cuvinte
Iubirea ta tot nu o pot cuprinde;
Ca viata ti-ai jertfit spre a ma naste!
Si cand razand te vad, mi-e zii de Paste.

Pe ce Golgote ai suit in viata-ti
De cate ori nu ascultam povata-ti.
Ce umilinte-ai mai rabdat tacut
De la barbati pe care nu i-ai vrut.

Ei iti vindeau brasoave si scovergi
Si tu, de dragul meu , te prefaceai ca-i crezi.
De cate ori un pui se-mbolnavea,
Durerea lui era durerea ta

Si ,ca sa nu iti vezi copilul trist,
Tu il luai de guler si pe Hrist.
Te-au garbovit necazuri si nevoi,
Si-ai flamanzit , satui spre a fi noi.

Azi ghiocei ti-au rasarit la tample
Si lacrima pe-obraz sapat-a cute.
 Dar esti frumoasa ca o floare rara!
Si plange pentru tine-n cer Sfanta Fecioara

O, MAMA, in iubirea ta mareata
Ti-ai imbracat si fetele-n mireasa.
Feciorii tai sunt buni de insurat;
Te parasesc si ei , c-asa-i in lume dat.

Te uiti cum zborul din poala ta si-au luat.
Si esti ca-n tinerete, numa' cu-al tau barbat...
Copii tai au ei acum copii
Si sunt la fel: plapanzi, frumosi , zglobii.


 Fetita ta de-acuma este mama
Si grija ei, in tine-i grija iara.
Si...uite-asa, perpetuu retraiesti
Dureri de faceri, si te framanti, bolesti...

Iar plangi cu ei, si razi--cand le e bine;
Mananca ei , te satura pe tine!
Ce inima mareata ti-a insuflat Iubirea???
Cum mi-ai transmis tu darul de a-mi canta                                                                  uimirea?

Traiesti acum tristetea ca mama ta sa dus
C-ar mai fi fost cuvinte-ntre voi de spus?
Dar ea traieste astazi prin tine , si prin noi.
O, MAMA MEA HRANITA  CU LIPSURI SI NEVOI.! 
 SI-ADESEA ADAPATA  CU ALE GRIJII PLOI
TU ESTI PLAMADA SFANTA A LUI DUMNEZEU
CA SA NE DAI O , MAMA , CORP DIN CORPUL TAU!

Saruta fruntea, MAMA, comoara ta suntem!
Sa ne fii sanatoasa si sa te bucuram!!!

                           3 martie 2012.
                        scrisa deasupra lumii



luni, 5 martie 2012

PROBABIL, DUMNEZEU

Ma uit in urma. Sunt coplesit de sentimentul ca maine mor, si in urma mea,nu ramane nimic. Suntem atat de trecatori pe pamantul asta.... Am de acum 36 de ani.in astia 36 de ani am adunat numai doruri. Nu spun ca viata nu imi este implinita. Nu , l-as mania pe Dumnezeu; dar vedeti....tot ce am implinit e ca o temelie a unei constructii, este in pamant, si nu se vede. Ma gandesc adesea ca probabil Dumnezeu ma iubeste cu gelozie. prea mi-a luat de langa mine tot ce aveam eu mai drag. Dumnezeu m-a aruncat in bratele multora. Si cand nu a facut-o el, m-a aruncat valul vietii, sau m-am aruncat eu. Apoi despartirile au muscat  ca o maladie din inima mea.
{urmariti va rog clipul inainte de a citi mai departe. le aleg cu iubire pentru voi, nepretuitii mei prieteni}
 
  Am agonisit doruri. Mi-e dor de minunatul meu sat in care-am copilarit. Rovinele meu iubit. Si din dor de el, acum  2 toamne in urma m-am dus sa il vad. L-am gasit altfel. Ori eu, ori el, ori amandoi eram altfel.Am intrat in curtea copilariei..............si parca paseam pe trupul bunicilor mei. 
Mi-e dor apoi de toti cei care nu mai sunt. Mi-e dor de calimara cu cerneala, de scoala generala numarul 5 din oraselul meu matriarhal, Calarasi; de mirosul de motorina din clase, de colegii mei... Apoi imi e dor de tot ce reprezinta familia mea. aici e mai usor, inca ii am aproape. Ma gandesc ca in viata mea am invatat mult. am invatat mult in scoala. M-au fascina anumite lectii de la anumite materii. Am strans atatea doruri in mine. Am strans atatea framantari. Mi-e inima stransa la gandul ca mor , si toate framantarile astea le iau cu mine. 
Tac mult. Scriu mult. dar tot mai mult mor cu fiecare clipa ce trece.Sufletul meu nu vrea sa se mangaie. Si nu scriu asta cautand mila.Nu. Scriu pt ca, simt nevoia sa scriu. Poate , in timp, vre-un nepot de-al meu va avea aceleasi framantari. Vreau sa stie ca am existat. Si am existat in framatari si doruri similare celor pe care le traieste el.
Iubesc pe Dumnezeul care a creeat frumosul, care a pus in mine o inima atat de sensibila la frumos si la suferinta.  Iubesc ca si voi, ranesc ca si voi iubiri,plang si rad. Sunt un om ca oricare altul. DAr stiu ca nimeni nu imi seamana. Sunt unic, asa cum toti suntem unici.
  Am revazut un film. e inspirat din doua nuvele ale lui Zaharia Stancu. Omul asta pt mine este ca un frate geaman ce murea cu un an inainte de a ma naste eu. 
Ma uit in urma vietii mele. Nu retrospectiv, ci contemplativ. SI IN URMA MEA VAD LUMEA IN FLACARI!!!
Ma simt  Lot fugind din cetatile blestemate, si arse cu foc. Fugind cu nevasta si cu cele doua fiice. Nevasta a ramas pe drum, stana de sare. Fetele au urcat muntele cu mine. Fetele mele , cele doua fete ale mele.... sunt cuvintele si trairile mele. Am doua fete  frumoase. Ravnite de multi.  
                    Inchei indemnandu-va sa priviti filmul acesta. E un film de vazut in rabdarea si linistea serilor de martie.  Atat de bine ma regasesc in adolescenta acestui maret scriitor roman... (am remarcat asta de cand am citit Descult, Uruma, Constandina, dar mai ales"Ce mult te-am iubit")..... cu vise si sperante, cu impliniri si mai ales cu episodicitatea vietii pamantesti. 
 Mi-e frica de nopti asa cum mi-e frica de Dumnezeu.Fiecare noapte poate fi ultima. orice luna plina poate deveni far calauzitor spre taramul marilor  taine ale nemuririi.

5 martie 2012.