sâmbătă, 17 martie 2012

AZI AM IMPLINIT 9 ANI!!!

motto:
    " Cine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea  sa  si sa-mi urmeze Mie" Marcu. VII,34
Azi, in Duminica Sfintei Cruci, am implinit 9 ani  de cand, rastignit pe granitul bisericii manastirii Dervent am jurat sa traiesc in castitate, saracie de bunavoie si in ascultare de poruncile lui Dumnezeu, si ca voi sfarsii viata in manastire. 
    Sunt 9 ani de lupte cu mine insumi, biruinte si infrangeri, momente de glorie si momente in care m-am oprit sa imi leg ranile, lacrimi pt pacatele mele , ale neamului meu, ale tarii si ale  lumii intregi. 9 ani de cand am inceput sa urc Golgota , la capatul careia nadajduiesc sa ma astepte Hristos si sa ma sprijine sa intru in odihna cea meritata.
   Ma uit in chilia mea si vad ca nu am nimic al meu. Totul, dar totul  , am primit de la altii, prieteni, fii , sau fiice, surori sau parinti . De la patul de lemn in care dorm, pana la tricolorul si harta si ceasul cu  cuc din perete. Inclusiv laptopul si conexiunea de pe care comunic cu voi, nepretuitii mei prieteni. Ma uit in inima mea si vad ca nici acolo nu am nimic al meu. Am primit tot. de la lacrimi pana la regretele pacatelor mele. de la fii si fiicele duhovnicesti , pe care nu doar ca ii spovedesc, dar ii iubesc precum un tata, dar ce spun eu tata, ca o mama ce se bucura de fiu, la nastere, si uita durerile facerii care-au fost de nedescris.
Am plecat la manastire , cum imi place sa spun, de nebun. Ca de eram sanatos nu paraseam o familie asa iubitoare, o mama care si-a riscat viata , incapatanandu-se sa ma nasca , desii medicii insistau sa avorteze, ca moare( si asta in vremea lui Ceausescu.). Sa mai zic de minunatul meu tata, care a stiut sa ma mai indrepte cu o palma peste ceafa, cu o vorba severa gen"COOOM? N-AM INTELES! I-AUTE MA FRATE! HMMM Dragutu de el, ii sarut mana aceea care nu m-a lasat sa apuc pe cai largi si pline de intentii bune dar finalizate cu prapastii. Surioarele mele si nepoata nascuta atunci, probabil nici acum nu au priceput gestul.De aceea ii spun nebunie.         Oricum, ii multumesc lui Dumnezeu pt asa o familie plina de iubire in care am crescut si pe care o pretuiesc. trebuia sa aduc o jertfa la Altarul Lui , si aceasta reprezinta lacrimile voastre , ale celor lasati acasa, dorurile si tristetile voastre , traite in lipsa mea, ba chiar si bucuriile pe care va-ti invrednicit sa le traiti, si aveati o umbra de tristete ca nu am fost si eu partas acestora.
  Defapt, nici eu nu ma inteleg adesea, asa ca nu am pretentia de a intelege cineva .
     Adevarul este ca mi-a dat Dunezeu asa o inima iubitoare, ca nu am stiut ce sa fac cu ea.Persoana careia i-o asezam in palma, e frigea si mi-o dadea inapoi. singur Hristos, stiutorul si ziditorul inimii mele  a fost cel ce a putut sa ia acest cord incandescent  si sa il arunce apoi, dupa  8 ani de plamadire si dospire in caldura Harului, in fata altarului Lui, dandu-mi si preotia Sa, pt a mangaia , la scaunul spovedaniei suflete jupuite si haituite de calvarul vietii lor. 
     Cautand si un clip laic pt delectarea voastra, am ales 3 dintre ele, neputand renunta la nici unu.Ele imi caracterizeaza viata, si dinainte de 2002, si de dupa. 
     Va rog sa le urmariti. 
    Dumnezeu sa va Binecuviteze si sanatate trupului si sufletului sa va daruiasca
acesta este pt sora mea cea mai mare, draga mea Simona-Laura..
din muzica clasica , am vrut sa pun un Beethoven, imi place  si ma reprezinta nervul muzicii lui, dar am decis sa atasez un Mozart, pentru ca el caracterizeaza bine dobrogea aceasta cu dealuri line si platouri intinse. Cand veniti pe DN3 de la Calarasi sau de la Constanta, puneti in masina un Mozart. si sa vedeti ce bine acompaniaza el peisajul care arata cam asa:
"Si ce-i va folosi omului de va castiga lumea intreaga, si-si va pierde sufletul?" (Marcu, IX ,1)
Cu iubire ma rog sa va Bucure Dumnezeu.
18 martie 2012.
scrisa Deasupra lumii.

3 comentarii:

Anonim spunea...

uneori nici noi nu reusim sa ne intelegem propriile trairi , propriile fapte... frumos scris si interesant ! si totusi , de ce ai ales aceasta cale? adrian I

R.A.I. spunea...

sarumana parinte!
La multi ani!
sa va tina Dumnezeu sanatos, sa ne tineti si pe noi pe picoare!
va iubesc!

arlechinul trist spunea...

Adrian I, poate ca nu eu am ales calea, ci ea ma ales pe mine. oricum, citind si postarea ACEASTA SI CEA NUMITA SCRISOAREA MONAHULUI CATRE LUMEA SURIOAREI, vei putea intelege, macar partial, mecanismul faptelor si gandurilor vietii mele. Si daca nici asta nu te lamureste, te invit la o discutie, fata-n-fata, dincolo de anonimatul net-ului.