miercuri, 7 noiembrie 2012

LUME OBSCURĂ, BIZARĂ






motto:
„Fiindcă pe pământ nu este nici un om fără de prihană,care să facă binele fără să păcătuiască.” 
 Biblie, Eclesiastul cap VII vers. 20
 
Pe vârfuri de munte stau comtemplând
A hăului lume obscură, bizară.
Din lume venit-am, cu greu, fredonând
Al lebedei cântec când trage să moară.

Acum vă privesc: toți minusculi, și palizi,
Cu răni puroioase pe umerii goi.
Vă plouă a mană, mănâncă-nstăriții
Din pâinea săracă muncită de voi!

De ce nu săltați capul , sus, spre Olimp?
De ce stați în ploaia păcatului acru?
Ce demon vă ține de râdeți murind
Și flămânzi, în dureri, vă roadeți cadavrul.

De ce nu râvniți al Golgotei nimb?
Să deveniți luceferi de zori și de-amurg.
Nimic altceva nu vrea Hristos la schimb
Decât clipa asta și-al iubirii pârg.
 
Hei, lume-mbâxită și fără vre-un țel,
Cu pușca la tâmplă alergi spre prăpăstii!
Până și pașii îți sun-a oțel
Și omul din tine, e câine și el,
Și latră la lună ,și crede că-i cer
A lui văgăună din stepe pustii.

Lovește cu pietre, și trage cu gloanțe!
Nu-i încă Hristos să-L crucifici dinnou.
Dar uite, un om de pe piscuri e-n pace
--Asta te irită și bine nu-ți face--
Ucide-l cu sulița deștiului tău!

Ia arma , nebuno! Și gura ți-o umple,
Și scuipă-mi pe fața ce-mi râde în Soare!
Dă-mi pumni în privire și carnea mi-o rupe;
Hai, sfâșie-mi haina și dă-mi peste gioale.
Ațâță pe mine mâniile-ți oarbe.

Te supără stașnic privirea mea calmă;
Te umpli de demoni că-s viu , nu inert;
Adu dar și Crucea, ca ultimă armă,
Și bate-mă-n cuie...ca eu să te iert!
 
Dar după aceea, o, Lume nebună,
---Lume cu fete ce parcă-s băieți,
Lume cu tineri ce-s fete, și nu-s,
Lume ce semeni pe-ogoare scaieți---
Mort de vă străjui, pe Dunărea blândă,
Cu Cruce cu tot să-mi dai drumu pe undă
Să-mi legene dorul, suferința surdă
A mamei,când află că-n zări am apus.

O, Sodomă, tu , ce ars-ai odat.
Cum scrumul tău răspândit-ai în lume...
Stană de sânge au lins înciudat
Toți papistașii și ciocoii din lume!

Mort de voi fi, și din fluviu vă strig:
Mergeți la munți, în Carpați suflet  suie.
Și tot mai sper că în lume înving
Iubirea de mamă , de frumos, și de glie!
Iubirea mi-e armă-n război, și în frig,
Iubirea mi-e flacără și pâine și ie.
 
 scrisă pe 20 Mai 2010
deasupra lumii

    Când eram mic, visam să ajung un împărat al unei mari împărății, să schimb lumea, s-o fac mai bună. Acum , matur fiind înțeleg cât de greu îmi este să-mi înving proprii strigoi și proprii mei rebeli revoltați, din împărăția imensa și uimitoare a  sufletului meu . Să-i ascultăm și pe Morandi și Celentano, într-un splendid duet, cum se gândeau și ei să schimbe lumea.



Niciun comentariu: