marți, 14 mai 2013

ÎN NOAPTEA ÎNVIERII







motto:
„Dacă un om îți face ție un rău, nu-i răspunde la rău cu rău, ca să nu fie doi oameni răi pe pământ”
Sf Ioan-Gură-De-Aur.






În noaptea Învierii mi-am așteptat părinții
Să vină dintre stele, să-mi dea lumină-n suflet
Hristos Cel Înviat, văzându-L cu-ochii minții,
Venea cu ei de mână, pășind ușor, stingher,
Pe fiecare treaptă ce cobora din cer.

Și-ai mei părinți, bătrâni, cu ochelari la ochi,
Priveau atenți la norii de sub a lor tălpici;
Tot murmurând un cântec de Paști sau de Prohod
Ajung și ei la slujba de pe pământ, de-aici.

„VENIȚI DE LUAȚI LUMINĂ!”striga, din uși , Hristos.
Și-am alergat spre tata să îmi aprind făclia.
Iar mama mă sărută pe frunte-așa...sfios.
Când tata mă cuprinde cum și-ar cuprinde glia.

Eh, sufletele noastre-au stat apoi la sfat:
Ei îmi spuneau de rude ce s-au găsit prin cer,
Apoi cântam puternic: Hristos a Înviat
Iară Hristos luase aliură de Blând Miel.

Ne-am despărțit în sunet de clopot și de toacă
Încrezători că vine din nou la an-un Paști
Ai mei , pe nori păreau  făcând un fel de joacă
Iar eu prin roua udă pășeamcu repezi pași

Și mi-am aprins în suflet o candelă de dor
Către părinții noștrii ce-n nori se duc...nu mor.










3 comentarii:

Livius spunea...

Ai tacut tu ce ai tacut dar si cand zici bine zici:)
Superba poezie,frumoasa muzica si frumoase poze...o postare extraordinara.

Arlechinul Trist spunea...

mulțumesc pentru apreciere. Adevărul e că și mie atât de mult îmi place, că nu cred că e a mea. Bine te-am regăsit , Liviu. Să avem o vară cu zâmbete, și sper mult într-o revedere.

Anonim spunea...

Foarte frumoase si inspirate versurile iar muzica si imaginile care le insotesc ne introduce in atmosfera .Reusim astfel sa traim cat mai intens Invierea ,pentru ca ..."e adevar adevarat...ca lucrurile ce ne-au bucurat /candva numai se pierd ,/Nu mor ,fiind duse acolo in tara lor /Unde memoria simturilor e intacta .../deoarece acolo nu se moare niciodata " dupa cum spunea foarte frumos cineva care impleteste cu maiestrie cuvintele.Unii oameni au mult har ,reusind cu usurinta sa ne faca sa indragim versurile carora noi,nepriceputii nu le putem da viata .Noi doar incercam sa le intelegem invatamintele ascunse printre randuri si le sorbim insetati frumusetea cand le intalnim.Multa inspiratie ii uram recent unui prieten virtual care isi pune si el sufletul in versuri .Parintele Atal are insa inspiratie si mult har , asta poate pentru ca este si mai aproape de Cer decat noi ,el are nevoie doar de timp liber pentru a ne scrie cat mai multe mesaje a caror metafore sa ne infrumuseteze viata ,la orice ora din zi sau din noapte si sa ne faca sa fim mai buni !Promit sa le citesc pe toate!