AM AȘTEPTAT(o postare de la suflet sensibil spre suflet sensibil)

motto:

„Cât de mult vor să fie iubiți cei care spun că nu mai iubesc.”

Arhimandrit Arsenie Papacioc( duhovnic la măn. Techirghiol, fost deținut politic la Aiud, Gherla , Pitești, Jilava, timp de 14 ani, condamnat la muncă silnică pentru 25 de ani, urmărit de siguranța Statului , Securitate și SRI, din 1938 până în 1996, trecut la Domnul în 2010 la vârsta de 96 de ani)
 

Am așteptat atât să te întorci, iubirea mea de-o vară și un an;

Și eu , și Dunărea tăceam ne-nțelegând ce valuri ne despart.

Dar așteptarea mea fără de timp s-a dovedit într-un final în van.

Eu,obosit,Dunărea gri,regrete multe sufletu-mi mi-au spart.

 Am așteptat să-mi vină dor de tine, 

Să plâng, să strig, să mor în amintiri.

Dar n-a rămas decât un voal subțire,

A palidei năluci pe-a Dunării sclipiri.

Am așteptat apoi să crească spre-a ta umbră

O salcie subțire cu  plete,  cum le-aveai;

Dar doar scaieți ieșiră cu frunza verde-brună

Aduși de vânturi aspre în serile de mai.

Am așteptat să-nvie privirea ta-ntr-a mea,

Am așteptat să-ți simt iar tâmpla-ți lângă tâmpla-mi,

Și Dunărea, în noapte să-ne-oglindeasc-o   stea,

Iar luna plină astfel să pot uimit s-o dărui...

Iubirea mea aparte ...ce-n hăuri mi te-nnărui.

Am aștepat și-am strâns din ploape ca de frică

Să nu uit tot ce-a fost, dar fără să răzbat.

Rămâi a mea iubire incandescent trăită

Dar care-ai curs ca fluviul, și suflet mi-ai spălat,

Făcând din mine demon și înger luminat ,

Și far ce stă de veghe la țărm, zvârlind lumină

Iubirii destrămate de vânturi și furtună.
 

 Dedicată unui suflet iubit
scrisă pe 22 mai 2013
deasupra lumii 

Din vremea în care rafturile erau goale , dar inimile pline, Un clip extraordinar. O artistă lăcrimând  și cântând, cântând și lăcrimând. 

„Mâna ce mi-a-mprăștiat părul și gândurile

Îmi amestecă, în carte, toate rândurile”.....