miercuri, 25 septembrie 2013

LUNĂ DE SEPTEMBRIE




Mi-a bătut, în noapte, luna, în fereastră
Cu insistența frunzelor de plop;
Nu i-am deschis nici înspre dimineață
Și blestematu-ma ca visele-mi să-ngrop.

De-atâtea ori deschis-am fereastra-mi ca să intre
Cu trupul ei de ceară, cu brațele ei reci...
Mă săruta feeric, mă mângâia pe tâmple,
Pleca în zori , grăbită, lăsându-mi zile reci,
În care-umblam bezmetic pe-ascunse-n crâng poteci.

Septembrie cu Lună frumoasă ca fecioara
Ce crește-n munți, departe de-a lumii neobrăzare,
Aprinsu-mi-ai inima, și-mi arde-n piept ca para,
De dor de nemurire și veșnică-nstelare.

Când viața asta scurtă mi-o reteza elanul
De-a admira o Lună rotundă ca un ochi,
Lăsați pământul reavăn, nu-mi podobiți mormântul, 
Ca Luna mea de toamnă să-mi vină. Nu vreau flori!
Să stăm la tală , noaptea , cu alți....nemuritori.

25 septembrie 2013

Niciun comentariu: