marți, 21 iulie 2015

DE CÂTE ORI ÎN VIAȚĂ








De câte ori în viață-mi mai moare unul drag
Pricep valoarea vieții și-a clipei ce-o trăiesc.
Mi-e dor de ochii mamei să-mi mai surâdă-n prag
Atunci când noaptea-nchide ferestre ce orbesc.

Mi-e frig atunci și simt cum se prăvale-n mine
O avalanșă albă de amintiri uitate;
Și-mi retrăiesc viața în iuți și scurte clipe,
Furându-mi lacrimi clare, trăiri amețitoare.

Și-n tot trecutul tainic văd mâna Ta, Iisuse,
Tot împletind din ițe-nnodate cap-la-cap,
Când albe, când mai negre, când roșii-albastre puse,
O viață…nici de înger și, parcă, nici satrap.

Ci viața unui om cu zâmbet și suspin,
Cu fruntea-n cer adesea, și-ades cu pumnii strânși
Cu sufletu-i ca focul de viu și de aprins,
Și totuși prea adesea privind la ochii stinși
Ai tatălui, ai mamei, ai cerului întins…

16 iulie 2015

București, grădina Cișmigiu.

Niciun comentariu: