DE CÂTE ORI ÎN VIAȚĂ

De câte ori în viață-mi mai moare unul drag

Pricep valoarea vieții și-a clipei ce-o trăiesc.

Mi-e dor de ochii mamei să-mi mai surâdă-n prag

Atunci când noaptea-nchide ferestre ce orbesc.

Mi-e frig atunci și simt cum se prăvale-n mine

O avalanșă albă de amintiri uitate;

Și-mi retrăiesc viața în iuți și scurte clipe,

Furându-mi lacrimi clare, trăiri amețitoare.

Și-n tot trecutul tainic văd mâna Ta, Iisuse,

Tot împletind din ițe-nnodate cap-la-cap,

Când albe, când mai negre, când roșii-albastre puse,

O viață…nici de înger și, parcă, nici satrap.

Ci viața unui om cu zâmbet și suspin,

Cu fruntea-n cer adesea, și-ades cu pumnii strânși

Cu sufletu-i ca focul de viu și de aprins,

Și totuși prea adesea privind la ochii stinși

Ai tatălui, ai mamei, ai cerului întins…

16 iulie 2015

București, grădina Cișmigiu.