PRIN CERUL DE TOAMNĂ
Prin cerul de toamnă mă plimb solitar.
Sunt eu, fără îngeri ...de nici o culoare;
Sunt eu printre stele, luceferi apar
Iar zgomotul lumii dispare.
Când frunzele cad eu mă sui printre astre;
E-o liniște lină, plutind ca o ceață,
Și demnă de scris simfonii în trei acte...
Așa îmi începe deci ultima viață..
Mi-e bine în cerul de toamnă , nocturn,
Mi-e bine în viața ce-o-ncep în tăcere,
Mi-e bine ca-n satul meu drag și străbun;
Mi-e bine ca-n Dunărea mea ce nu piere.
Zbor! Cum adesea visam în pruncie;
Zbor, fără aripi și fără motoare;
Zbor peste patimi si peste câmpie,
Zbor peste vise și peste răzoare.
Frunzele cad și-s călcate-n picioare.
Frunzele cad pe morminte și cruci.
Frunzele cad peste fluvii de soare
Frunzele cad cântând cântec de cuci.
Fruzele cad, și cad struguri și nuci,
Când eu, ca lăstunii, încep drumuri lungi.
Singur. Cum singur trăit-am în lume;
Singur zbor noaptea prin cerul tomnatic;
Singur zidesc timp din clipe eterne.
Singur iubesc visceral și apatic...
..Singur fur Raiul și singur mi-l stric...
4sept 2012
scrisă de-asupra lumii
Postez doua clipuri cu două melodii pe versurile a doi poeți iubiți de mine:
GRIGORE VIERU și ADRIAN PĂUNESCU.
Comentarii