SUFLETE ZBUCIUMATE

         De mic copil mi-a plăcut să mă uit seara     spre ferestrele apartamentelor. Viața clasei muncitoare de pe vremea lui Ceașcă, privită, în timp ce mă întorceam de la mătușa mea, sau din parc, sau de pe unde hoinăream, cel mai adesea singur.... o lumină aprinsă în bucătărie, alta în dormitor. o umbră, o siluetă de femeie intre două vârste; copii așezați la masă.
 

   Ajungeam acasă, la etajul al șaselea al blocului cu zece nivele în care locuiam.Mâncam ceva fugitiv-- mai ales vara-- și rămâneam apoi cu lumina stinsă în cameră, privind pe fereastră spre blocul de vis-a-vis, cu patru nivele. Oameni pregătiți de culcare, copii zbeguindu-se, soți făcându-și planuri și apoi lumini stinse peste cameră, peste zi , peste viață.

         Acum , prin natura vocației, intru în sufletul acelorași oameni, care trăiesc în aceleași blocuri comuniste, cu frământări pentru un mâine incert, cu aceași copii, dar mai puțini... Privesc suflete răvășite de soartă. Mama unui adolescent mort într-un accident de mașină dă vina pe Dumnezeu că i-a luat copilul, uitând că filul ei gonea câteva sute de cai putere pe un drum aproape național, după o noapte de petreceri, alcool, prafuri  și sex. Uită că băiatul ei, singurul de altfel, a mai luat cu el ...dincolo ... și alte 2 vieți. De ele nu îi pasă mamei acestui plod de bani gata.

  Altă seară, altă fereastră care-și aprinde lumina, alt destin: O femeie la aproape 60 de ani. Plânge. Plânge de tremură carnea pe ea. În tinerețe, i-a murit soțul cu care avea o fată. Fata avea atunci 3 ani. După vre-o nouă ani de văduvie  se hotărăște să-și lege viața de un bărbat. Și o face, nefericita. Soțul nou o violează , cu cuțitul la gât , prima dată, pe fata care nici 13 ani nu implinise. până la 16 ani biata copilă rabdă atacurile repetate ale ...aceluia. Și toate acestea cu știrea mamei...ale femeii de șaizeci de ani care-mi stătea în față. Bruta aceea a murit la scurt timp după plecarea fetei; băuse atât de mult că a căzut de pe un podeț și a murit înecat într-un pârâu mic.Femeia singură, cu mustrări de conștiință, șade nopți întregi în bucătărie, la masă, plângând. Ce-i face fata? unde este de la 16 ani? cum mai arată? O mai trăi? A putut să o ierte? Se stinge lumina peste viață...
 

    Alte ferestre, alte destine... Alte lumini mai mult sau mai puțin obscure... frânturi de viață expuse haotic pe scena, în fața sufletului meu. În copilărie îi puteam privi și nu îi puteam auzi ce vorbesc. Era mai bine decât acum, când stau ei în fața mea, eu în fața lor , și ei conștient își spun cele mai ascunse secrete ale vieții lor. Băieți demoralizați că le-a plecat prietena , după ani de zile , la altul, un tânăr gonit de-acasă după ce tatăl lui află că e homosexual, un cuplu trist că nu invață fata școală. Sunt și oameni care vin doar pentru a-mi cere sfat cum să fie mai buni, mai iubitori, mai smeriți. Pe aceștia când îi privesc simt că iau puteri să merg mai departe. Lumina apartamentelor lor e clară, caldă, galben-aurie ca și spicul copt. Și eu absorb suferința acestui neam și-o prefac în cântec de jale , de dor, strigăt de îndurare către un Dumnezeu care, știu că mă iubește atât de mult că mi-a dat să trăiesc contemporan cu suflete zbuciumate.