SUFLET

E-un suflet-tăciune

De care de te-atingi te pătezi;

Însă este și unul cărbune,

Arzându-l te-ncălzești și te luminezi.

Este și-un suflet înflăcărat

Care cu flacăra sa te vatămă;

Însă vina nu-i în focul lui văpăiat,

Ci în firea-ți firavă ca o uscată iarbă.

Sunt suflete-fluvii și suflete-ploi

Care poartă în ele esența de viață

Dar care cară pe undele tulburi și-al lumii gunoi

Spălând rușinea altora ca pe o față.

Sunt suflete-soare în răsărit,

Suflete nostalgice ca ochii unui matelot bătrân;

Suflete trandafir înflorit

Suflete-albastre ca o nea în Crăciun.

Sunt suflete limpezi ca o lacrimă,

Suflete vesele ca frunza sub rouă,

Albe și tăcute ca o plutitoare lebădă,

Suflete fiebinți ca asfaltul vara, când plouă.

Sunt suflete-mister, ca o baltă cu nuferi,

Sunt suflete pe care nu poți să te superi,

Sunt sufletele, toate, Scânteie Divină!

Iar dacă se sting…. doar noi purtăm vină.

21 iulie 2014 

DERVENT MONASTERY