ÎN LUNGA TA TĂCERE

motto:

Vine o zi în care v-om deschide ochii doar pentru a vedea moartea!

În lunga Ta tăcere și-n pacea ce mă poartă
Aud - și mă-nspăimântă  -  pădurile de brad
Cu urlet ca de lupii goniți de burta goală;
Întunecate umbre care-mi fac viața iad.

Lumină-mă posac, apoi, prin fag și carpen,

Cu sunetul lor tandru, de amorez zglobiu,
Și fă-mi un minb de aur din frunze de mesteacăn
Care foșnesc a valsuri și-a curs de apă, viu.

Adu-mă în pădurea stejarilor bătrâni
Și lasă-mă să freamăt opt veacuri de pământ!

Îngroașă-mi vâna Doamne, și fruntea-mi nalț-o-n vămi!

Spre Tine zboară-mi cântul când frunza mi-e mormânt.

Apropie-mi ființa de crângul cu salcâm,
Când fluieră din frunza cât inima-mi de mică,
Și pitulă-mă-n barba-Ți de Dumnezeu blajin,
Atunci când noaptea cântă vreo pasăre trezită.

Îmbie-mă pe malul iubirilor fierbinți;
Aicea unde plopii miros a seu de viață,
Cu foșnetul lor veșnic mă lasă fără minți,
Și mă azvârle-n eros ca-ntr-o cleioasă ceață.

Plutesc apoi sub sălcii ce-mi plâng cu picuri mari
Pustia de risipă pentru atâți nevolnici; 

În susurul de Dunări, doar plescăitul rar 
 Al vâslelor , mă-mbie să ies dintru adâncuri.

Apoi mă regăsesc și Te găsesc, Stăpâne,
În foșnetul verzui al holdelor de stuf  
Acesta-mi redă pacea credintelor în Tine 

Și-mi amintește cântul de îngeri prin văzduh.

 multe interpretări sunt ale acestei simfonii; cred cu tărie că nici una nu o egalează pe aceasta.

3o august, 2014.

Sf. Ierarh Alexandru.

Dervent