PESCUIREA MINUNATĂ
PESCUIREA MINUNATĂ
„Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!”
Frați creștini ortodocși, Sfnta Evanghelie de astăzi ne-a adus aminte de momentul chemării la apostolie a primilor apostoli: Andrei și Petru, Iacob și Ioan. Doi dintre ei mai ascultaseră cuvântul lui Dumnezeu, Iisus Hristos. Andrei și Ioan fuseseră ucenici ai sf prooroc și Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan. Văzuseră cu ochii lor minunea de la Botezul Domnului, când Duhul Sfânt în chip de porumbel alb se coborî peste Hristos și când glasul Tatălui Ceresc rosti cuvintele „Acesta este Fiul meu cel Iubit, pe acesta să-l ascultați”, și au mers după El. Însă se mai întorceau din-când–în-când la casele lor. Andrei a venit și i-a zis lui Petru: „Vino, am aflat pe Mesia cel așteptat!” Și Petru s-a dus, dar s-a întors, căci era om însurat , avea o familie de crescut. Nu cu mult înainte de această minune pomenită azi, Mântuitorul însuși intrase-n casa lui Petru și îi vindecase socra care zăcea în pat aprinsă de friguri. Și nu doar că i-o vindecă de friguri, dar aceasta așa de sănătoasă se făcu încât nu mai zăcu deloc pe pat, ca orice bolnav care trece de o boală și rămâne-n convalescență, ci spune Sfânta Scriptură că „s-a sculat și îi slujea lui.”
Așadar, și Petru și Iacov mai văzură și auziră minunile săvârșite de Iisus Hristos, pentru că le spuseseră frații lor, Andrei și Ioan, și pe unele le văzură cu ochii lor. Mai lipsea însă ceva pentru a deveni apostoli. Să urmărim pe scurt firul evenimentului de astăzi. Era primul an al propovăduirii lui Hristos Iisus. Nu cu mult timp după ce se boteză de la Ioan, Mântuitorul vindecă , în casa lui Petru mulți bolnavi și îndrăciți numai cu cuvântul. Noaptea se retrăgea în locuri pustii să se roage. Într-o dimineață veni pe malul mării Tiberiadei, sau lacul Ghenizaret, cum este mai corect numit, fiind de fapt un foarte mare lac de apă dulce al râului Iordan.Aici vorbea mulțimilor despre Împărăția lui Dumnezeu , o împărăție a milei și a dreptății. Mulțimile îl îmbulzeau vrând să fie mai aproape de El ca să nu piardă momentul când v-a săvârși vreo minune. Vede lângă țărm pescari care se întorseseră de la pescuit, și își spălau și dregeau plasele. Se urcă în corabia unora dintre ei, era Petru cu Andrei , fratele lui. De acolo continuă să le vorbească mulțimilor. Se face amiază. Mântuitorul îi roagă pe pescari să ducă bărcile la adânc și să pescuiască aruncând mrejele. Petru îi spune un cuvânt Mântuitorului: Doamne, toată noaptea ne-am trudit și nu am prins nimic, dar , după cuvântul tău voi arunca mrejele. Care dintre voi sunteți pescari, știți că la amiezi nu-i vreme prielnică de pescuit. Dar cuvântul lui Petru mai are o însemnătate. În noaptea în care zăcea poporul evreu, care nu mai avea preoți vrednici și arhiereii lor se îndeletniceau mai mult cu ospețe și însoțiri cu oamenii de la palat, preocuparea lor fiind mai mult banul , averea și funcția,decât nevoile și suferințele poporului de rând, copleșit de biruri , taxe , de păcate și mișelii, în noaptea aceasta spun, nu mai veneau suflete la Dumnezeu. Și parcă seamănă cumva acele timpuri cu cele de astăzi…. Petru însă aruncă mrejele, parcă fără voia lui, doar așa , ca să nu îl supere pe Iisus Hristos, care tocmai îi vindecase soacra și pe alți bolnavi în casa lui. Și prinde Petru pești, atât de mulți că a trebuit să cheme corabia prietenilor săi, a lui Iacov și a lui Ioan, să le ajute. Când vede minunea aceasta Petru exclamă câzând la picioarele lui Hristos, Du-te de la mine Doamne, că sunt om păcătos. Și Dumnezeu, Iisus Hristos îi spune lui și celorlalți trei :„Nu te teme! De acum înainte vei fi pescar de oameni!” Și spune mai departe Scriptura că aceștia , trăgând corăbiile la uscat , au lăsat totul și s-au dus după El, adică au lăsat acolo peștele și mrejele și bărcile, familie, soacră și dorința de înavuțire, tot.
Frați creștini, este acesta momentul în care Hristos își face primii apostoli. Ei au fost chemați spre a propovădui cuvântul Împărăției cerurilor. Ei , și pe lângă ei alții, doisprezece la număr și apoi și alții, până la 70 de apostoli câți a avut Mântuitorul în viață, și apoi prin ei tot cinul preoțesc de astăzi, arhiereii, preoții, diaconii. Nouă ne este dat să vă învățăm pe voi cei care vreți să știți, cele ce vă hrănesc sufletul, spiritul; preotul este chemat să vă ajute să regăsiți calea către crucea lui Hristos, astăzi, când omenirea e zbuciumată cum nu a fost niciodată, când credința multora este pusă la încercare aproape la fel ca în timpul fenomenului Pitești, tortura fiind acum spirituală. Acum când creștinii sunt invitați să creadă, dar să creadă strâmb, într-un Hristos care nu mai are nevoie de Cruce, nu mai are nevoie de biserică, de sfintele taine, nici de Maica Sa cea Sfântă, preotul trebuie să fie cel care se luptă cu furtunile ținând cârma corăbiei acesteiea duhovnicești drept, pentru a salva sufletele care mai vor să ajungă la limanul mântuirii.
Am putea vorbi astăzi, prilejul este prielnic, despre obligațiile preotului în comunitatea în care este trimis la apostolat. Preotul care trebuie să aducă sufletele în staulul credinței, nu să le sperie și să fugă în gura lupilor, dincolo de stal, în pădurile sectarilor pline de viclenii și vicleni care speculează păcatele preotului și apoi mănâncă oile , distrugându-le sufletele printr-o credință strâmbă, cum spuneam, o credință ciuntită, fără icoane, fără de Cruce , fără Maica Domnului, pururea Fecioara Maria. Am putea, spuneam să vorbim despre acest aspect al problemei. Mă limitez însă a spune ceea ce un părinte bătrân, trecut acum la cele veșnice , îmi spunea mie, odată , când mă plângeam la spovedanie adolescent fiind, despre faptul că mă sminteau unii preoți prin purtarea lor: Și mi-a zis: tinere, un popor îl cunoști nu după medicii lui, nu după dascălii lui, după pedagogii lui, nu după oamenii lui de stat. Ci după preoții lui! Așa cum sunt preoții așa e și poporul Că normal și firesc este ca tot ce ai mai bun în tine să îi aduci lui Hristos. Fiul cel mai bun al tău să-l dai lui Dumnezeu. Și dacă atât poate un popor să aducă jertfă lui Dumnezeu, dacă doar astfel de fii, astfel de preoți, gândește-te cum arată poporul… ” Nu vom dezvolta mai mult acest subiect, lăsăm să cugetați singuri la aceste cuvinte, și amintim doar că undeva în Sf Scriptură, spune Hristos către ucenicii săi, și implicit către urmașii lor, preoții: voi sunteți sarea pământului! Dacă și sarea se va strica , atunci cu ce se va mai săra? De nimic nu va mai fi bună, și se va arunca în foc. Însă, nu uitați că tot Hristos zice apostolilor, episcopilor, preoților și celor ce slujesc sfintele taine ale lui Hristos: „Cine vă primește pe voi, pe Mine mă primește, iară cine se leapădă de voi de mine se leapădă!” Lăsați păcatele altora să fie judecate de Hristos, chiar și preoții au la îndemână pocăința, și atunci ei își plâng păcatele și voi vă osândiți judecându-I. Unul e judecătorul, inimilor, Hristos! De ce să ne amărâm inima și sufletul judecând pe aproapele? Dacă-l pot ajuta cu un sfat spre îndreptare, bine, dacă nu , mai bine să ne rugăm pentru iertrea și îndreptarea lui.
Dar oare de ce numește Mântuitorul astăzi pe Petru (și pe ceilalți trei ucenici) pescari de oameni? DE CE NU LE ZICE VÂNĂTORI DE OAMENI? Păi, haidem să vedem: la vânătoare când mergi, vânătorul pândește prada, o hăituiește, plătește gonaci să o aducă-n raza puștii, și o rănește, când ajunge la ea e aproape vlăguită de viață. Pe când pescarul , cu undița lui, pune momeală în ac, și așteaptă ca peștele să vină de bunăvoie în undița lui. Așa și noi, preoții , punem momeala cuvântului divin, și așteptăm ca voi, de bună voie să vă prindeți în undița lui Hristos, să vă scoatem apoi , prin tainele bisericii noastre bimilenare, a Ortodoxiei, din balta mai mult sau mai puțin murdară, a păcatelor în care-ați stat până acum și să vă gătim pentru împărăția lui Hristos. Lui Dumnezeu îi place să vină omul de bună voie la EL. Vedeți? adesea Mântuitorul ne compară sufletele cu oile, avem pilda oi celei pierdute, cu drahma(un bănuț de valoare)iară astăzi cu peștii. Peștii au și o memorie scurtă. Frumos ar fi să avem și noi memoria relelor făcute de alții către noi, cu voie sau fără de voie, scurtă, și să ne acutizăm ținerea de minte a păcatelor noastre făcute împotriva noastră, împotriva aproapelui nostru, și împotriva lui Dumnezeu. În marea acestei lumi în care trăim cu toții, mrejele preoților , undițele slujitorilor adevărați și destoinici par a fi tot mai puține. Spun par a fi, pentru că așa se văd din mare. Furtuna vieții tumultoase, vântul alergărilor după un trai decent și sigur pentru voi și pentru copii voștri nu vă lasă să mai vedeți frumusețea cerului.Peștii mai ies la luciul apei și mai încearcă să-și folososească înotătoarele ca și aripi, să devină . tind spre cer. Să le urmăm exemplul! Să ne rupem de problemele cotidiene trei ceasuri pe săptămână și să mergem spre cer, la Liturghia de Duminică. Cer este aici, și nu mințim când spunem aceasta, pentru că Hristos a promis: unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, acolo sunt și Eu! Peștii , trăind în bancuri au șanse mai mari de viață, prădătorii îi atacă mai greu. De aceea și noi îndemnăm la o comuniune în biserică. Și poate comuniune e un termen nepotrivit. La o conviețuire activă în biserică. Știi în parohie o familie cu nevoi, o bătrânică neputincioasă, rămasă singură? Poate posibilitațile tale de a ajuta sunt sărăcăcioase, spune preotului și el o găsi o cale de a o sprijini. Sunt atâtea lucruri frumoase care se pot face împreună și în interiorul bisericii, dacă preotul are voință și dacă are cu cine.
Trăim azi în lacul Ghenizaretului cu toții. Trăim în balta dulce a complacerii a ceea ce suntem, și nu mai visăm să devenim ceea ce putem fi. Cu durere în suflet spunem că nu mai știm să trăim normal. Poporul nostru românesc,după zeci de ani de dictatură comunistă, a ieșit frumos, cu fruntea sus, chiar dacă pentru aceasta a fost nevoie de jertfele a mii de martiri: preoți, călugări, intelectuali, tineri studenți, țărani cu coloană verticală, jertfă supremă la Canal, aici în Dobrogea, la Periprava, la Poarta Albă, în balta Brăilei, la Pitești , la Gherla, la Aiud, în munți,în Dunăre, pe la Orșova, Turnu-Severin,Sighet, Ocna-Mureșului, Târgu-Ocna peste tot sângele martirilor din lupta anticomunistă, cărora nici acum nu li se recunosc meritele, a adăpat poporul acesta și l-a făcut să iasă demn din lanțurile bolșevicilor. Însă ceea ce nu au reușit comuniștii, încearcă să definitiveze cei ce i-au urmat.Aceiași politruci care-și făceau în campania electorală un nume din faptul că sunt ortodocși, și nepoți de preoți, acum au votat legea antilegionară, numindu-ne eroii, martirii aceștia despre care vorbeam adineauri, rasiști, fasciști, dușmani ai poporului. Aceeași politruci donează hectare unui tiran care nu este iubit în țara lui, ca să ridice în capitala ortodoxă a neamului românesc ortodox,cea mai mare moschee din Europa. Dezbinarea noastră. Frumos spunea cineva, undeva , cândva că am ieșit din Epoca-de-Aur și-am intrat în Epoca-de-Ură!!!! Mergând după pricipiul divide et impera, ocultele care acționează în diverse straturi ale societății, vor să rupă unitatea acestui neam. Frați creștini ortodocși, când auziți știri bombă, rămâneți distanți și așteptați să treacă primul val. Să nu cumva să cădeți în mrejele celor ce numai binele nostru nu îl vor. Și oare cum poți distruge mai repede unitatea unui popor, decât zdruncinându-i credința. Și nu v-ar zdruncina dacă ați cunoaște creștinismul în general și ortodoxia în special, așa cum trebuie. Nu mai pierdeți timpul căscând gura la lăturile și lătrăturile satanei. Cultivați-vă sufletul cu o carte bună, cu o muzică bună, cu o cultură bună. Omul nu poate fi manipulat dacă este citit. Omul care citește care se cultivă este ca o corabie plină de încărcătură. Nu e ca o frunză bătută de vânturi încoace și-n colo. E ca un rechin dacă vreți, că tot vorbim de pești, devine el prădător și simte din timp pericolul și fuge din calea lui , sau îl înfruntă, numai că nu este o pradă ușoară pentru mrejele celor ce vor să îl distrugă. Și vă îndemnăm, așa cum am făcut-o adesea, la cititul din Sfânta Scriputră. Din vechiul și mai ales din Noul Testamnent. Psalmii lui David, Intelepciunea lui Solomon, epistolele sfântului apostol Pavel, sunt cărți pline de înțelesuri și taine care așteaptă să fie descoperite. Nu se poate să vă numiți familie creștină , să pretindeți că sunteți creștini și să nu aveți la capul patului Sfânta Scriptură, Biblia. Dacă la picoarele patului țineți televizorul , haideți să vă faceți obicei să-l stingeți mai devreme cu o jumătate de ceas, și să citiți din biblie măcar un capitol două pe seară. Și dacă nu înțelegeți ceva, cereți sfatul unui preot. Căci doar cuvântul lui Dumnezeu este cel care ne poate pescui din cloaca decăderii morale a întregii societăți, de la vlădică , trecând prin tagma preoților, până la opincă, în care ni s-a dat să viețuim, și vă poate da un sens vieții. Petre Țuțea spunea că fără biblie, Europa trăia și acum în crăci. Fără Hristos eram precum hoardele de refugiați care dau năvală peste Europa, dacă chiar am fii fost mai răi. Și… frați creștini ortodocși, aș mai aduce spre final două citate, nu înainte de a vă reaminti că tot ceea ce v-am spus noi astăzi , nu v-am spus spre a mustra și îmi cer iertare dacă adevărurile grăite au rănit suflete. Am grăit acestea spre a vă ajuta să priviți și din acest unghi problemele. Marea problemă a societății românești și marea luptă a celor care-i guvernează toate marile instituții naționale, este dorința distrugerii identității naționale, a tuturor națiunilor. Chiar credeți că interesează pe cineva Roșia Montană, sau câinii comunitari, sau păcatele preoților, sau divorțul nu știu căror vip-uri, sau nunta fie și de sanchi, a doi homosexuali, televizată la oră de maximă audiență? Au făcut-o să vadă reacția. Să vadă la ce nivel de îndobitocire am ajuns. Credeți că refugiații au venit chiar de capul lor părăsindu-și locații și tradiții și stil de viață, pentru a deveni cetăți europeni de clasă inferioară? Cine mai râde acum de cei care de decenii vorbesc despre conspirația ocultelor în a face din om, un om măcar ahristic, dacă nu reușesc imediat să îl transforme în antihristic. Toți urmăresc îndobitocirea nației, ruperea odată pentru totdeauna a valorilor creștine din acest neam, și din neamurile care mai au valori creștine în ființa lor. Pentru ce? Păi spune tot Petre Țuțea foarte frumos de ce:„ Ştii unde poţi căpăta definiţia omului? - te întreb. În templu. În biserică. Acolo eşti comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul şi asemănarea Lui. Dacă Biserica ar dispărea din istorie, și mai ales din istoria românului, istoria n-ar mai avea oameni. țara n-ar mai avea români. Ar dispărea omul.” Iară Eminescu grăiește și el:„Biserica??? Maica neamului românesc!”Aceasta urmăresc ei cu mrejele lor. De noi depinde în ce undiță ne prindem, fraților. Pentru că vine o zi când apa va seca, viața noastră se va sfârși și vom da seama în fața lui Hristos de ceea ce am făcut în viață, și de ceea ce am lăsat în urmă. Sunt două zile foarte importante și de o frumusețe taincă Dumnezeiască, în viața noastră: prima este aceea în care ne naștem. A doua este aceea în care am înțeles de ce ne-am născut, care ne este rostul nostru pe pământ. Rugați-vă, că vremurile grele sunt, și mulți semeni de-ai noștri nu-și mai găsesc rostul nici în biserică, nici în familie, nici în solitudine, pentru că au pierdut cârma , s-au depărtat de Hristos , de Ortodoxia lui frumoasă , și i-a luat valul, sunt în pragul suicidului sufletesc. Unde vă sunt copii acum? Unde vă sunt nepoții acum? Cum dormiți liniștiți și ei se droghează, se îmbată, fac păcate trupești murdare și îi vedeți slabi și gălbejiți, și vă prefaceți că totul e bine??? Să ne rugăm cu lacrimi pentru întoarcerea lor în arca aceasta salvatoare , în Biserica Ortodoxă, că e prăpăd!
Închei lăsăndu-vă să cugetați la cuvintele pline de duh Sfânt și de nădejde, ale părintelui Arsenie Papacioc, fie-i odihna-n Pace, care spunea că :„ Domnul Iisus Hristos se dăruiește mai cu plăcere unei inimi rănite, dar căite și smerite, decît unei inimi postite și rugate, dar care-și cere dreptul, amin.
„Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!”
Frați creștini ortodocși, Sfnta Evanghelie de astăzi ne-a adus aminte de momentul chemării la apostolie a primilor apostoli: Andrei și Petru, Iacob și Ioan. Doi dintre ei mai ascultaseră cuvântul lui Dumnezeu, Iisus Hristos. Andrei și Ioan fuseseră ucenici ai sf prooroc și Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan. Văzuseră cu ochii lor minunea de la Botezul Domnului, când Duhul Sfânt în chip de porumbel alb se coborî peste Hristos și când glasul Tatălui Ceresc rosti cuvintele „Acesta este Fiul meu cel Iubit, pe acesta să-l ascultați”, și au mers după El. Însă se mai întorceau din-când–în-când la casele lor. Andrei a venit și i-a zis lui Petru: „Vino, am aflat pe Mesia cel așteptat!” Și Petru s-a dus, dar s-a întors, căci era om însurat , avea o familie de crescut. Nu cu mult înainte de această minune pomenită azi, Mântuitorul însuși intrase-n casa lui Petru și îi vindecase socra care zăcea în pat aprinsă de friguri. Și nu doar că i-o vindecă de friguri, dar aceasta așa de sănătoasă se făcu încât nu mai zăcu deloc pe pat, ca orice bolnav care trece de o boală și rămâne-n convalescență, ci spune Sfânta Scriptură că „s-a sculat și îi slujea lui.”
Așadar, și Petru și Iacov mai văzură și auziră minunile săvârșite de Iisus Hristos, pentru că le spuseseră frații lor, Andrei și Ioan, și pe unele le văzură cu ochii lor. Mai lipsea însă ceva pentru a deveni apostoli. Să urmărim pe scurt firul evenimentului de astăzi. Era primul an al propovăduirii lui Hristos Iisus. Nu cu mult timp după ce se boteză de la Ioan, Mântuitorul vindecă , în casa lui Petru mulți bolnavi și îndrăciți numai cu cuvântul. Noaptea se retrăgea în locuri pustii să se roage. Într-o dimineață veni pe malul mării Tiberiadei, sau lacul Ghenizaret, cum este mai corect numit, fiind de fapt un foarte mare lac de apă dulce al râului Iordan.Aici vorbea mulțimilor despre Împărăția lui Dumnezeu , o împărăție a milei și a dreptății. Mulțimile îl îmbulzeau vrând să fie mai aproape de El ca să nu piardă momentul când v-a săvârși vreo minune. Vede lângă țărm pescari care se întorseseră de la pescuit, și își spălau și dregeau plasele. Se urcă în corabia unora dintre ei, era Petru cu Andrei , fratele lui. De acolo continuă să le vorbească mulțimilor. Se face amiază. Mântuitorul îi roagă pe pescari să ducă bărcile la adânc și să pescuiască aruncând mrejele. Petru îi spune un cuvânt Mântuitorului: Doamne, toată noaptea ne-am trudit și nu am prins nimic, dar , după cuvântul tău voi arunca mrejele. Care dintre voi sunteți pescari, știți că la amiezi nu-i vreme prielnică de pescuit. Dar cuvântul lui Petru mai are o însemnătate. În noaptea în care zăcea poporul evreu, care nu mai avea preoți vrednici și arhiereii lor se îndeletniceau mai mult cu ospețe și însoțiri cu oamenii de la palat, preocuparea lor fiind mai mult banul , averea și funcția,decât nevoile și suferințele poporului de rând, copleșit de biruri , taxe , de păcate și mișelii, în noaptea aceasta spun, nu mai veneau suflete la Dumnezeu. Și parcă seamănă cumva acele timpuri cu cele de astăzi…. Petru însă aruncă mrejele, parcă fără voia lui, doar așa , ca să nu îl supere pe Iisus Hristos, care tocmai îi vindecase soacra și pe alți bolnavi în casa lui. Și prinde Petru pești, atât de mulți că a trebuit să cheme corabia prietenilor săi, a lui Iacov și a lui Ioan, să le ajute. Când vede minunea aceasta Petru exclamă câzând la picioarele lui Hristos, Du-te de la mine Doamne, că sunt om păcătos. Și Dumnezeu, Iisus Hristos îi spune lui și celorlalți trei :„Nu te teme! De acum înainte vei fi pescar de oameni!” Și spune mai departe Scriptura că aceștia , trăgând corăbiile la uscat , au lăsat totul și s-au dus după El, adică au lăsat acolo peștele și mrejele și bărcile, familie, soacră și dorința de înavuțire, tot.
Frați creștini, este acesta momentul în care Hristos își face primii apostoli. Ei au fost chemați spre a propovădui cuvântul Împărăției cerurilor. Ei , și pe lângă ei alții, doisprezece la număr și apoi și alții, până la 70 de apostoli câți a avut Mântuitorul în viață, și apoi prin ei tot cinul preoțesc de astăzi, arhiereii, preoții, diaconii. Nouă ne este dat să vă învățăm pe voi cei care vreți să știți, cele ce vă hrănesc sufletul, spiritul; preotul este chemat să vă ajute să regăsiți calea către crucea lui Hristos, astăzi, când omenirea e zbuciumată cum nu a fost niciodată, când credința multora este pusă la încercare aproape la fel ca în timpul fenomenului Pitești, tortura fiind acum spirituală. Acum când creștinii sunt invitați să creadă, dar să creadă strâmb, într-un Hristos care nu mai are nevoie de Cruce, nu mai are nevoie de biserică, de sfintele taine, nici de Maica Sa cea Sfântă, preotul trebuie să fie cel care se luptă cu furtunile ținând cârma corăbiei acesteiea duhovnicești drept, pentru a salva sufletele care mai vor să ajungă la limanul mântuirii.
Am putea vorbi astăzi, prilejul este prielnic, despre obligațiile preotului în comunitatea în care este trimis la apostolat. Preotul care trebuie să aducă sufletele în staulul credinței, nu să le sperie și să fugă în gura lupilor, dincolo de stal, în pădurile sectarilor pline de viclenii și vicleni care speculează păcatele preotului și apoi mănâncă oile , distrugându-le sufletele printr-o credință strâmbă, cum spuneam, o credință ciuntită, fără icoane, fără de Cruce , fără Maica Domnului, pururea Fecioara Maria. Am putea, spuneam să vorbim despre acest aspect al problemei. Mă limitez însă a spune ceea ce un părinte bătrân, trecut acum la cele veșnice , îmi spunea mie, odată , când mă plângeam la spovedanie adolescent fiind, despre faptul că mă sminteau unii preoți prin purtarea lor: Și mi-a zis: tinere, un popor îl cunoști nu după medicii lui, nu după dascălii lui, după pedagogii lui, nu după oamenii lui de stat. Ci după preoții lui! Așa cum sunt preoții așa e și poporul Că normal și firesc este ca tot ce ai mai bun în tine să îi aduci lui Hristos. Fiul cel mai bun al tău să-l dai lui Dumnezeu. Și dacă atât poate un popor să aducă jertfă lui Dumnezeu, dacă doar astfel de fii, astfel de preoți, gândește-te cum arată poporul… ” Nu vom dezvolta mai mult acest subiect, lăsăm să cugetați singuri la aceste cuvinte, și amintim doar că undeva în Sf Scriptură, spune Hristos către ucenicii săi, și implicit către urmașii lor, preoții: voi sunteți sarea pământului! Dacă și sarea se va strica , atunci cu ce se va mai săra? De nimic nu va mai fi bună, și se va arunca în foc. Însă, nu uitați că tot Hristos zice apostolilor, episcopilor, preoților și celor ce slujesc sfintele taine ale lui Hristos: „Cine vă primește pe voi, pe Mine mă primește, iară cine se leapădă de voi de mine se leapădă!” Lăsați păcatele altora să fie judecate de Hristos, chiar și preoții au la îndemână pocăința, și atunci ei își plâng păcatele și voi vă osândiți judecându-I. Unul e judecătorul, inimilor, Hristos! De ce să ne amărâm inima și sufletul judecând pe aproapele? Dacă-l pot ajuta cu un sfat spre îndreptare, bine, dacă nu , mai bine să ne rugăm pentru iertrea și îndreptarea lui.
Dar oare de ce numește Mântuitorul astăzi pe Petru (și pe ceilalți trei ucenici) pescari de oameni? DE CE NU LE ZICE VÂNĂTORI DE OAMENI? Păi, haidem să vedem: la vânătoare când mergi, vânătorul pândește prada, o hăituiește, plătește gonaci să o aducă-n raza puștii, și o rănește, când ajunge la ea e aproape vlăguită de viață. Pe când pescarul , cu undița lui, pune momeală în ac, și așteaptă ca peștele să vină de bunăvoie în undița lui. Așa și noi, preoții , punem momeala cuvântului divin, și așteptăm ca voi, de bună voie să vă prindeți în undița lui Hristos, să vă scoatem apoi , prin tainele bisericii noastre bimilenare, a Ortodoxiei, din balta mai mult sau mai puțin murdară, a păcatelor în care-ați stat până acum și să vă gătim pentru împărăția lui Hristos. Lui Dumnezeu îi place să vină omul de bună voie la EL. Vedeți? adesea Mântuitorul ne compară sufletele cu oile, avem pilda oi celei pierdute, cu drahma(un bănuț de valoare)iară astăzi cu peștii. Peștii au și o memorie scurtă. Frumos ar fi să avem și noi memoria relelor făcute de alții către noi, cu voie sau fără de voie, scurtă, și să ne acutizăm ținerea de minte a păcatelor noastre făcute împotriva noastră, împotriva aproapelui nostru, și împotriva lui Dumnezeu. În marea acestei lumi în care trăim cu toții, mrejele preoților , undițele slujitorilor adevărați și destoinici par a fi tot mai puține. Spun par a fi, pentru că așa se văd din mare. Furtuna vieții tumultoase, vântul alergărilor după un trai decent și sigur pentru voi și pentru copii voștri nu vă lasă să mai vedeți frumusețea cerului.Peștii mai ies la luciul apei și mai încearcă să-și folososească înotătoarele ca și aripi, să devină . tind spre cer. Să le urmăm exemplul! Să ne rupem de problemele cotidiene trei ceasuri pe săptămână și să mergem spre cer, la Liturghia de Duminică. Cer este aici, și nu mințim când spunem aceasta, pentru că Hristos a promis: unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, acolo sunt și Eu! Peștii , trăind în bancuri au șanse mai mari de viață, prădătorii îi atacă mai greu. De aceea și noi îndemnăm la o comuniune în biserică. Și poate comuniune e un termen nepotrivit. La o conviețuire activă în biserică. Știi în parohie o familie cu nevoi, o bătrânică neputincioasă, rămasă singură? Poate posibilitațile tale de a ajuta sunt sărăcăcioase, spune preotului și el o găsi o cale de a o sprijini. Sunt atâtea lucruri frumoase care se pot face împreună și în interiorul bisericii, dacă preotul are voință și dacă are cu cine.
Trăim azi în lacul Ghenizaretului cu toții. Trăim în balta dulce a complacerii a ceea ce suntem, și nu mai visăm să devenim ceea ce putem fi. Cu durere în suflet spunem că nu mai știm să trăim normal. Poporul nostru românesc,după zeci de ani de dictatură comunistă, a ieșit frumos, cu fruntea sus, chiar dacă pentru aceasta a fost nevoie de jertfele a mii de martiri: preoți, călugări, intelectuali, tineri studenți, țărani cu coloană verticală, jertfă supremă la Canal, aici în Dobrogea, la Periprava, la Poarta Albă, în balta Brăilei, la Pitești , la Gherla, la Aiud, în munți,în Dunăre, pe la Orșova, Turnu-Severin,Sighet, Ocna-Mureșului, Târgu-Ocna peste tot sângele martirilor din lupta anticomunistă, cărora nici acum nu li se recunosc meritele, a adăpat poporul acesta și l-a făcut să iasă demn din lanțurile bolșevicilor. Însă ceea ce nu au reușit comuniștii, încearcă să definitiveze cei ce i-au urmat.Aceiași politruci care-și făceau în campania electorală un nume din faptul că sunt ortodocși, și nepoți de preoți, acum au votat legea antilegionară, numindu-ne eroii, martirii aceștia despre care vorbeam adineauri, rasiști, fasciști, dușmani ai poporului. Aceeași politruci donează hectare unui tiran care nu este iubit în țara lui, ca să ridice în capitala ortodoxă a neamului românesc ortodox,cea mai mare moschee din Europa. Dezbinarea noastră. Frumos spunea cineva, undeva , cândva că am ieșit din Epoca-de-Aur și-am intrat în Epoca-de-Ură!!!! Mergând după pricipiul divide et impera, ocultele care acționează în diverse straturi ale societății, vor să rupă unitatea acestui neam. Frați creștini ortodocși, când auziți știri bombă, rămâneți distanți și așteptați să treacă primul val. Să nu cumva să cădeți în mrejele celor ce numai binele nostru nu îl vor. Și oare cum poți distruge mai repede unitatea unui popor, decât zdruncinându-i credința. Și nu v-ar zdruncina dacă ați cunoaște creștinismul în general și ortodoxia în special, așa cum trebuie. Nu mai pierdeți timpul căscând gura la lăturile și lătrăturile satanei. Cultivați-vă sufletul cu o carte bună, cu o muzică bună, cu o cultură bună. Omul nu poate fi manipulat dacă este citit. Omul care citește care se cultivă este ca o corabie plină de încărcătură. Nu e ca o frunză bătută de vânturi încoace și-n colo. E ca un rechin dacă vreți, că tot vorbim de pești, devine el prădător și simte din timp pericolul și fuge din calea lui , sau îl înfruntă, numai că nu este o pradă ușoară pentru mrejele celor ce vor să îl distrugă. Și vă îndemnăm, așa cum am făcut-o adesea, la cititul din Sfânta Scriputră. Din vechiul și mai ales din Noul Testamnent. Psalmii lui David, Intelepciunea lui Solomon, epistolele sfântului apostol Pavel, sunt cărți pline de înțelesuri și taine care așteaptă să fie descoperite. Nu se poate să vă numiți familie creștină , să pretindeți că sunteți creștini și să nu aveți la capul patului Sfânta Scriptură, Biblia. Dacă la picoarele patului țineți televizorul , haideți să vă faceți obicei să-l stingeți mai devreme cu o jumătate de ceas, și să citiți din biblie măcar un capitol două pe seară. Și dacă nu înțelegeți ceva, cereți sfatul unui preot. Căci doar cuvântul lui Dumnezeu este cel care ne poate pescui din cloaca decăderii morale a întregii societăți, de la vlădică , trecând prin tagma preoților, până la opincă, în care ni s-a dat să viețuim, și vă poate da un sens vieții. Petre Țuțea spunea că fără biblie, Europa trăia și acum în crăci. Fără Hristos eram precum hoardele de refugiați care dau năvală peste Europa, dacă chiar am fii fost mai răi. Și… frați creștini ortodocși, aș mai aduce spre final două citate, nu înainte de a vă reaminti că tot ceea ce v-am spus noi astăzi , nu v-am spus spre a mustra și îmi cer iertare dacă adevărurile grăite au rănit suflete. Am grăit acestea spre a vă ajuta să priviți și din acest unghi problemele. Marea problemă a societății românești și marea luptă a celor care-i guvernează toate marile instituții naționale, este dorința distrugerii identității naționale, a tuturor națiunilor. Chiar credeți că interesează pe cineva Roșia Montană, sau câinii comunitari, sau păcatele preoților, sau divorțul nu știu căror vip-uri, sau nunta fie și de sanchi, a doi homosexuali, televizată la oră de maximă audiență? Au făcut-o să vadă reacția. Să vadă la ce nivel de îndobitocire am ajuns. Credeți că refugiații au venit chiar de capul lor părăsindu-și locații și tradiții și stil de viață, pentru a deveni cetăți europeni de clasă inferioară? Cine mai râde acum de cei care de decenii vorbesc despre conspirația ocultelor în a face din om, un om măcar ahristic, dacă nu reușesc imediat să îl transforme în antihristic. Toți urmăresc îndobitocirea nației, ruperea odată pentru totdeauna a valorilor creștine din acest neam, și din neamurile care mai au valori creștine în ființa lor. Pentru ce? Păi spune tot Petre Țuțea foarte frumos de ce:„ Ştii unde poţi căpăta definiţia omului? - te întreb. În templu. În biserică. Acolo eşti comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul şi asemănarea Lui. Dacă Biserica ar dispărea din istorie, și mai ales din istoria românului, istoria n-ar mai avea oameni. țara n-ar mai avea români. Ar dispărea omul.” Iară Eminescu grăiește și el:„Biserica??? Maica neamului românesc!”Aceasta urmăresc ei cu mrejele lor. De noi depinde în ce undiță ne prindem, fraților. Pentru că vine o zi când apa va seca, viața noastră se va sfârși și vom da seama în fața lui Hristos de ceea ce am făcut în viață, și de ceea ce am lăsat în urmă. Sunt două zile foarte importante și de o frumusețe taincă Dumnezeiască, în viața noastră: prima este aceea în care ne naștem. A doua este aceea în care am înțeles de ce ne-am născut, care ne este rostul nostru pe pământ. Rugați-vă, că vremurile grele sunt, și mulți semeni de-ai noștri nu-și mai găsesc rostul nici în biserică, nici în familie, nici în solitudine, pentru că au pierdut cârma , s-au depărtat de Hristos , de Ortodoxia lui frumoasă , și i-a luat valul, sunt în pragul suicidului sufletesc. Unde vă sunt copii acum? Unde vă sunt nepoții acum? Cum dormiți liniștiți și ei se droghează, se îmbată, fac păcate trupești murdare și îi vedeți slabi și gălbejiți, și vă prefaceți că totul e bine??? Să ne rugăm cu lacrimi pentru întoarcerea lor în arca aceasta salvatoare , în Biserica Ortodoxă, că e prăpăd!
Închei lăsăndu-vă să cugetați la cuvintele pline de duh Sfânt și de nădejde, ale părintelui Arsenie Papacioc, fie-i odihna-n Pace, care spunea că :„ Domnul Iisus Hristos se dăruiește mai cu plăcere unei inimi rănite, dar căite și smerite, decît unei inimi postite și rugate, dar care-și cere dreptul, amin.
Comentarii