FACEREA MAMEI
Când Dumnezeu a
făcut inima de mamă,
A rupt din Soare
o rază.
De aceea orice
năzbâtie-ar face-o odraslă
Inima mamei
rămâne-o lumină lină și caldă.
Ca să facă ochii
mamei, Hristos
A rupt o fărâmă
din norii de vară,
Și de-aceea tot
ce privește crește frumos
Ca un trandafir
în mai, rourat pe petală.
O, Doamne, ca să
faci ale mamei mâini
Ai smuls unui
înger un fulg din aripă.
De te mângâie
mama, boli dispar, cresc florile-n spini…
Și ea știe
aceasta, și de-mbrățișări face risipă.
În sânul mamei a
pus Iisus toată energia Căii Lactee.
Din țâțele ei
mi-am luat felul de-a fi;
Laptele ei alb mi
s-a făcut os, carne, sânge,
Sămânță minusculă
să pot să nasc și eu fii.
Doamne, dar
măreția ta ți-ai arătat-o când ai modelat sufletul mamei.
Atunci din tine,
Dumnezeule mare ai rupt;
De-aceea iubirii
de mamă nimeni nu-i poate pune hotare.
Că doar ea,
pentru copii se ridică și din mormânt!
13 Ianuarie 2017
Deasupra Lumii.
Comentarii