ȘI TOTUȘI, NOAPTEA

Și totuși noaptea ne hrănim cu vise

Pe care ziua vrem să le-mplinim,

Uitând prea iute ce iubiri promise

Am tot condus spre țințirim.

Și totuși noaptea mergem pe la teatre

Intrând în pielea vreunui fericit

Pentru ca ziua să-mpărțim pe acte

Tragicul rol ce ne e-n frunte scris.

Și totuși noaptea scrii mai cu nesaț

Versul născut în zilele cu ploi;

Și parcă nici cafeaua n-are zaț

Mai dulce ca în noaptea cu moroi.

Și totuși noaptea zămislim copiii

Pe care ziua îi privim crescând,

Sperând că-n bătrâneți ei fi-vor stâlpii

Umbrei ce se prelinge spre mormânt,

Spre noaptea singurului somn adânc.

8 mai 2017

Dervent ; ora 23: 38