ȘI TOTUȘI, NOAPTEA
Și totuși noaptea
ne hrănim cu vise
Pe care ziua vrem
să le-mplinim,
Uitând prea iute
ce iubiri promise
Am tot condus
spre țințirim.
Și totuși noaptea
mergem pe la teatre
Intrând în pielea
vreunui fericit
Pentru ca ziua
să-mpărțim pe acte
Tragicul rol ce ne
e-n frunte scris.
Și totuși noaptea
scrii mai cu nesaț
Versul născut în
zilele cu ploi;
Și parcă nici
cafeaua n-are zaț
Mai dulce ca în
noaptea cu moroi.
Și totuși noaptea
zămislim copiii
Pe care ziua îi
privim crescând,
Sperând că-n
bătrâneți ei fi-vor stâlpii
Umbrei ce se
prelinge spre mormânt,
Spre noaptea
singurului somn adânc.
8 mai 2017
Dervent ; ora 23:
38
Comentarii