miercuri, 29 ianuarie 2014

ÎMI CURGE PRIN VENE








Îmi curge prin vene, în valuri albastre,
O Dunăre repede, un fluviu posac;
Se revarsă-n priviri, în rărunchi, în organe,
Se suie în creier, și-n limbă.... și tac.

Îmi curge-n artere țărâna câmpiei;
Tot bărăganul meu  galben, bogat,
Plămânii-mi irigă și inima-mi vie,
Și-mi face din unghii un plug de arat.

Îmi curge Ceahlăul prin sufletu-mi singur
Ca seva din muguri de pini și de brad;
Și verde fiind tot contemplu amurgul
Privind peste creste, semeț ca un dac.

Îmi vuie prin vase un viscol  nervos
Cu albe troiene cât cerul de mari;
Nămeți mi-au umplut  tot sistemul osos
Și părul mi-e alb...de un alb funerar!


 scrisă azi 29 ianuarie 2014
în a patra zi de viscol splendid
Dervent




Un comentariu:

Livius spunea...

oauuu mama ce mai imi place poezia asta!Ar trebui sa iau un DEX ca sa caut cuvinte de lauda...Mai lasat fara cuvinte...