MOARTEA MAMEI MARIA

             Offff.. a trebuit să merg la înmormântarea Mariei............... Maria, mamă a 5 copii între 9 și 22 de ani. Sunt sensibil la lacrima altuia. Iară când lacrima altuia e pentru mama pe care-o așează în groapă.... Foarte greu.  Azi a venit E., fata cea mare la mine să se spovedească. Zice: din cauza sărăciei , părinte, trebuie să mă duc in Italia sa am grijă de un bătrân. Mama a murit de ziua mea... mă mustră conștiinta ca nu am avut grijă de ea, si acum mă duc să ingrijesc străinii... Scriu și plâng. nu mai am parcă nici cuvinte. Am lacrimi. Maria , sora Maria a iubit mult Derventul. E. nu prea vroia să vină; pleca de aici, certată cu mama ei. Acum plângea în hohote ca nu o mai are.. Și eu plângeam în șoaptă, să nu ma audă. Am îmbărbătat-o cât am putut. Dar cum să îmbărbătezi o fată  care pleacă să muncească în depărtări, lăsându-și două surioare de 13 și 11 ani, și-un fratior de 9 pe mâna altui frate, mai mare decât ea, și a concubinei acestuia? Cum să o îmbărbătezi pe copila aceasta de 19 ani care , crescând si fără energie electrică adesea, era totuși olimpică? Cum? o fată care cu o săptămână în urmă își lăsa mama acolo, ÎN MORMÂNT, și ea pleca mai departe să înfrunte viața. Și atunci am lăsat-o să plângă. Să plângă lacrimilei să ude pământul in care si-a lăsat mama. Și lacrimile acestea vor ajunge pe obrajii mamei. Si atunci tot cerul se va uimi de durerea acestei copile! Și atunci tot cerul va tremura pentru jertfa acestei copile care pleaca afară să spele străinii, cu lacrimile ei , cu suferinta despărtirii de surorile si fratiorul ei drag. ... Ascunde-ți soare raza ta și rușinează-te, pentru că eu nu mai pot privi suferința acestor copii. Mi-e prea mult!!! Mie îmi este peste puteri. Și totuși, privindu-o pe E parcă priveam spre o sfântă fecioară care plutea pe un nor. Norul alb al suferințelor . Calcă peste ele, o frig tălpile inimii, o ard venele duhului, dar calcă pe acest nor și plânge. Dar merge pe calea vieții ei mai departe. A îngenunchiat-o pierderea mamei ei. Și pierderea casei , și acum iată, depărtarea de surioarele ei, dar e încă vie. Acum ea e mama celor 4 frati. Ea poartă acum samarul. și-l poartă pe norul suferinței. Dumnezeu să te mângâie E, așa cum știe el mai bine.