DESPRE AGHIASMA MARE. CE, DE CE ȘI CUM FOLOSIM APA SFINȚITĂ DE BOBOTEAZĂ?

„Iată eu trimit Îngerul Meu înaintea feții Tale care va pregăti calea ta”

Frați creștini ortodocși,

Iată-ne intrați deja în praznicul Botezului Domnului Și Mântuitorului Nostru Iisus Hristos. Evanghelia de astăzi ne vorbește despre botezul lui Ioan, și despre proorocirile vechiului testament despre acest eveniment. Nu vom insista asupra lor, dorind, pentru lungimea sfintei slujbe de astăzi, să scurtăm pe cât posibil cuvântul nostru. Însă considerăm că este necesar să amintim cine este Sfântul Ioan Botezătorul. Sfântul Ioan botezătorul este singurul Fiu al preotului Zaharia si a sfintei Elisabeta, sotia acestuia, și totodată verișoară a Maicii Domnului. Mama Proococului rămâne însărcinată la adânci bătrâneți, deși toată viața a avut pântecele sterp, după o vedenie a sotului ei, proorocul Zaharia, avută în Sfânta-Sfintelor, altarul templului lui Solomon.  El este rodul lacrimilor, a rugăciunilor, a răbdării, a nădejdii, a dragostei sfinte și curate de Dumnezeu și de semeni , a smereniei și nu în ultimul rând al credinței părinților lui Sfinți.  Se naște proorocul Ioan. Se naște și fuge împreună cu mama lui de furia lui Irod care omora pruncii din hotarele Bethleemului. Pe preotul Zaharia îl omoară soldații pentru că nu spune unde a ascuns copilul. Toți stiau minunile de la nașterea lui Ioan Proorocul, și credeau că el este Mesia, si au vrut în mod expres să îl ucidă, crezând ei că Mesia va fi un rege pământean care va face din poporul evreu stăpân al omenirii.  Așadar tatăl Sfântului este ucis chiar în templu, în timp ce slujea. Mama acestuia fugise în munți cu pruncul. Nu știm sfârșitul mamei Proorocului. Știm doar că proorocul trăiește în pustia Iordanului, mâncând doar lăcuste, și miere sălbatică, toată viața lui, nebând băutură amețitoare, purtând o haină din păr de cămilă, aspră și înțepătoare, și având totdeauna mijlocul încins cu un brâu de piele. Așa ni-l prezintă sf. Apostol și evanghelist Marcu. Și ni-lprezintă botezând la Iordan. Căci veneau la el iudeii și intrau în râul Iordan, își mărturiseau păcatele după care sfântul îi afunda cu tot cu cap în râul Iordan. Nimeni nu mai făcuse așa ceva. Era o practică neobișnuită pentru evrei. Ei , pentru ispășirea păcatelor aduceau jertfă un ied, de unde și vorba păstrată până astăzi de țap ispășitor. Preotul legii vechi punea mâinile pe capul țapului și după o rugăciune de implorare a milei și a iertării Divine, sacrifica iedul. Doar Ioan boteza cu botezul pe care evangheliștii l-au numit botezul pocăinței! Vedeți? era primul care îl angaja și pe om să conlucreze cu Dumnezeu la curățirea și iertarea păcatelor. Le cerea lacrimi, căința pentru relele săvârșite, hotărârea de anu le mai repeta, și numai după aceea îi boteza. . La acest om vine Hristos. În fața acestui sfânt Hristos vine să se boteze. Iară Proorocul Ioan se cutremură știind că Iisus este Mesia cel așteptat.

Dar, frați creștini, de ce oare Hristos vorbește despre Ioan Botezătorul și spune că : Adevărat vă spun vouă că nu e nimeni dintre cei născuți din femeie care să fie mai mare decât Ioan Botezătorul! Priviți atent la el și minunați-vă. Proorocul Maleahi îl numește „îngerul Domnului” Dar fraților, sfântul acesta în timpul vieții lui nu a făcut nici o minune! Și apoi de ce e numit prooroc, pentru că singura lui proorocie a fost: pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția Cerurilor. Este totuși numit cel mai mare dintre cei născuți din femeie. Pentru curăția lui sufletească, pentru bărbăția lui în propovăduirea adevărului și în mustrarea fărădelegilor. Nu s-a sfiit să certe pe Irod, fiul celuilalt Irod care a vrut să îl omoare când era mic, și l-a mustrat pentru precurvia lui cu soția fratelui său, mustrare pentru care a și suferit temniță și apoi moarte. Nu s-a sfiit să îi certe pe conducătorii și învățătorii legii vechi, numindu-I pui de năpârci. Luați dară aminte voi, cei care căutați clarvăzători și minuni la comandă, că Cel mai mare om născut din femeie nu a săvârșit nici o minune. Doar a propovăduit pocăința.

Hristos Iisus vine la Iordan, și se botează de către Ioan. Și zice sfânta Scriptură că „îndată a ieșit din apă. Adică nu a mărturisit păcate pentru că nu avea. Venise la Iordan ca să sfințească apele, să alunge din ele zeitățile grecilor și ale romanilor, și să Deie apei puterea de curățire a apei, prin botezul cu apă și cu Duh Sfânt. Botezul Domnului a fost el însuși preînchipuire a botezului creștin de astăzi, așa cum botezul pocăinței, al lui Ioan este preînchipuire și a tainei sfântului botez și al tainei sfintei spovedanii de astăzi, taină care este în fapt ca o scăldătoare perpetuă a sufletului odată botezat, dar cuprins de neputințe. 

Frați creștini, astăzi în mai toate bisericile ortodoxe se săvârșește slujba de sfințire mare a apei, sau a Aghiasmei mari , așa cum este ea numită în popor.  Ce este în fapt aghiasma mare și la ce ne este nouă de trebuință? Aghiasma mare este una dintre cele trei mari minuni care definesc ortodoxia ca și singura credință mântuitoare: Sfânta Lumină de la Ierusalim, care doar la ortodocși se coboară, și ortodocșii o dau catolicilor, copților și altor câtorva religii creștine, neputrezirea trupurilor unor sfinți, sfintele moaște zis, și nestricarea Aghiasmei mari, și înzestrarea apei acesteia cu puteri tămăduitoare și izgonitoare de neputințe trupești și sufletești, după niște rugăciuni speciale pe care le veți auzi astăzi, și pe care nu doar că le veți auzi, dar vă sfătuim să le și ascultați cu atenție.

După rugăciunile preoților apa își îmbogățește firea cu harul izbăvirii, cu binecuvântarea Iordanului, devine nestricăcioasă, și are , cum zicem și în rugăciune: dar de sfințenie, dezlegare de păcate,vindecare de boli, dracilor pieire, îndepărtarea puterilor celor potrivnice, și plină de putere îngerească. Iar cei ce o vor lua spre gustare sau stropire le va fi lor spre curățirea sufletelor și a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfințirea caselor și spre tot folosul și binecuvântarea. Vă îndemnăm să luați acasă atât cât să vă rămână tot anul, să o păstrați la loc de cinste, bătrânii de obicei o țineau aninată de icoană. E de datoria noastră a preoților să vă amintim că Aghiasma mare se bea , pe nemâncate , înainte de anaforă, de astăzi începând până pe 14 ianuarie inclusiv, când se sfârșește praznicul Botezului Domnului. De asemenea, cu binecuvântarea duhovnicului se poate lua aghiasmă mare, după spovedanie, se pot stropii casele sau persoanele la vreme de mare ispită(și acest lucru vă sfătuim să-l săvârșiți, în măsura posibilității tot după sfătuirea cu preotul la care vă spovediți).

Trebuie să vă facem atenți, să nu introduceți în sticluța cu aghiasmă fire de busuioc. Semințele pot germina și veți strica aghiasma. De asemenea trebuie avut grijă, dacă vă rămâne Aghiasma mare de pe un alt pe altul, este bine, dacă nu beți sau nu stropiți casa, să o vărsați într-un loc curat, unde nu trec animale , la flori, sau la rădăcina unui copac.   Vă facem atenți deasemenea că în babe(cum se spune în popor) se spune că nu ai voie să faci lături, sau să te speli săptămâna aceasta. Frați creștini, ortodoxia noastră nu are rânduieli împotriva curățeniei trupești. Afară de cazurile sărbătorilor mari, când este indicat să ne ocupăm mai mult de suflet decât de trup, nu avem opreliști în primenirea trupului.

Scurtăm cuvântul nostru îndemnându-vă să nu minimalizați importanța acestor daruri ale ortodoxiei noastre frumoase, și să nu vă lipsească anafora, aghiasma mare și aghiasma mică din case, să vă obișnuiți copii de mici cu sfințeniile acestea, cu inchinatul și rugăciunea la masă, seara si dimineața, în culcare și-n trezire, hrăniții sufletește și trupește cu Anafora, cu aghiasma, obisnuitii cu spovedania și Sfânta Împărtășanie, pentru că așa îi creșteți sănătoși și trupește și sufletește. Altfel veți avea niște copii veșnic revoltați, nemultumitori și plini de spaime și de frici, schizofrenici sufletește.

SĂ ascultăm cu luare aminte continuarea slujbei, și la momentul luării apei sfințite vă rugăm să nu uitați că vă aflați în Casa lui Dumnezeu, și să păstrați bunacuviință, neînghesuindu-vă, ci având răbdarea și decența impuse de locul și spațiul sacru în care ne aflăm. Și încheiem cuvântul, pentru că tot prăznuim botezul pocăinței, cu un îndemn la pocăință al fericitului întru adormire părintelui nostru Arsenie Papacioc:„Nu amânați pocăința până în ultimul moment, că, cine știe, îl apucăm sau nu! Sunt câțiva care au trăit rău și au murit bine. Aceștia sunt foarte puțini. Dar sunt atâția care-au trăit rău și-au murit rău.” Amin.