APRINDE MAMA LUMANAREA

Aprinde mama lumanarea!

Aprinde-o, ca mi-i frig

Si-n ochii mei incremeneste zarea;

Si...sa nu pleci, ca nu mai pot sa strig.

Sa mangai fruntea celui ce ,in chinuri,

L-ai sprijinit in lume ca sa creasca.

Si cant de catanie tu cantandu-mi

Se-aliniaza-n cer oastea cereasca.

Simti mana mea de mort aproape viu?

Vezi fata-n riduri cu-ani de suferinta?

Atunci sa nu fi trista ca-n sicriu

M-asez venind spre biruinta.

Acopera-mi fiinta pana spre grumaz

Cu plapuma iubirii, mama eroina;

Cu lacrimi calde spal-al meu obraz,

Sa nu mai am ,in ceruri ,nici o vina.

Si nu fi trista-ti spun, ci te uimeste

Ca fiul tau pribeag, in lut se-ascunde

Din trupul lui foios salcam va creste

Si sangele-i in duneri se va scurge.

Sunt rezumatu-ntregului meu neam,

Si tap ispasitor pe-altar de piatra.!

Si  stau chircit si garbov sub crucea-n granit alb,

Cu fruntea-n cer si talpa-n vatra.

Ramai ,acum, pe coparsau sa,mi pui

O mana de tarana , mama blanda.

Si te astept in prag, precum un pui

Pe mama lui in vremi cu iarma crunta 

                                                      3 octombrie 2011

                                                     zi de nastere a mea,

                                                           barlog.