NOIEMBRIE

Inima de toamna numi plange frunza moarta,
Ci uita-te spre norii ce fulgi de nea aduc , 
Si bucura-ti privirea cu raza bland'a lunii
Si-n tine , marginirea sa semene cu-n nuc.


Nu-ti mangaie auzul vre-un tril de ciocarlie?
Nu mai auzi, pe balta, brotaci oracaind?
Tefericeste tainic de-a vrabiei arie
Si vesela zburdare priveste-i-o zambind.

Cand rani ascunse-n tine iti macina rarunchii,
Cand suferinta-ti trage de coltul gurii-n jos, 
Inspre  pamantul rece sa-ti pleci usor genunchii
S-auzi cum curge sange din Trupul lui Hristos.

Ca sangele acesta da viata-n grau si-n vii
Sa iti hraneasca trupul si sufletul sa-ti creasca
NOIEMBRIE e luna cand mortii plang pe vii
Ca nu traiesc minunea ...alaturi de copii...
Minunea mortii hade invinsa de viata.


Deci salta tu, fiinta, plamad'a doua lumi
Si te imbraca iute cu haina veseliei!!
 Priveste-ti focu-n vatra, zglobiu, arzand salcami
si cum patrund in tine--din ei-- puterea gliei.


                                                           5 Noiembrie2011