AVORTIS sau BALADA PRUNCILOR UCIȘI

motto:
„Atât de mult îi place omului să trăiască, încât vrea să trăiască de două ori:de-acolo vine dragostea conjugală.
Și vrea să își supraviețuiască: de-aici vine dragostea părintească.
Din dragostea aceasta de viață se naște dorința de nemurire.”
Paul Janet 
(filosof francez, 1823-1899)

Te-aș fi iubit cum n-am iubit pe nimeni;

Al tău cald nume l-aș fi rostit și-n vis.

Aș fi adulmecat miros de nuferi;

M-aș fi scăldat în Dunăre și-n Criș.

Și buza mea s-ar fi atins de tine

Ca de-o icoană veche a lui Hrist,

Când mâna mea, în mâna ta  mi-ai ține

Și eu ți-aș mângâia obrazul trist.

Ți-aș fi adus și frezii de la scoală,

Ca un băiat ce te iubește mult.

Și capul meu ar sta la tine-n poală,

Și-aș adormi cuminte, ca un prunc.

Ce bucurii ai mai avea, iubito,

Când primii pași i-aș face-n casa ta;

Iar eu cu-n zâmbet inima-ți rănind-o,

Rai minunat ți-aș fi făcut viața.

Aș fi dorit să-mi pot privi, cândva,

Trufașul chip de-adolescent febril

Clar oglindit în ochii ei de stea,

Să-i cant ,de fericire, al iubirii tril.

Mi-aș fi luat nevastă din alt sat

Și mi-ar fi dat și ea copii zglobii...

...Acestea toate vise mi-au rămas

Căci tu-ai ales ca mama să nu-mi fi.

Cum mi-ai răpit tu dreptul meu de-a fi?

Cu-a cui putere hotărăști să mor?

Ai fi trăit și tu , prin mine și-ai mei fii!

Să-ți văd privirea era al meu prim dor.

Dar n-am putut ,mămică, să-ți văd fața,

Căci fiare reci m-au sfârtecat rapid....

Și, fără apărare , mi-ați rezumat voi viata...

Și vă făceți că n-auziți cum strig!

O, mama mea, eu te iubesc aprins

Și te tot strigă sângele-ți din sanț.

Tu ești MĂMICA PRUNCULUI UCIS!!!

Dar mama ești și în fața lui Hrist!

O, mamă fără lacrimi pe obraz...

 

Ști ce mă doare-acum , când viața-mi curge

Între pământul care nu m-a vrut 

Și cerul , care n-are ploi a plânge

Sângele tău,ce mi-ai dat cu-mprumut?

Îți plâng de milâ , și de dor,și jale...

Și plânsul meu se-neacă în cuvânt:

Când ai să mori, --ți-as pune o-ntrebare

(Și să mă ierți de-așa neobrăzare)--

Cine , atunci, la căpătâi, o, Doamne!

Cine, măi mamă, te-o plânge la mormânt???

...Când eu, din vina ta, voi fi ...pământ!!!

Atunci abia, mămica mea iubită,

Prin lutul ce-am ajuns, mă voi lipi

De pieptul cel râvnit când, din burtică,

Tu mai gonit ca pe un nepoftit.

...Eeh, nu te întrista!Bine nu-ți face.

Prea sincer te iubesc ...chiar și postum.

Și nu-mi poți tu greși atât de tare,

Cât eu voi mai putea ierta de-acum.

Atâta rugă am, frumoasă mamă:

Alți frățiori aici să nu-mi aduci,

Ci bucură-i cu inima ta caldă!!

Destul îndur eu lipsă și ocară,

Destul mi-e trupul Golgotă urcată,

Și sufletul ,piron îmi e , pe Cruci.

Îți spun "la revedere !" mamă scumpă;

Că sigur ne-ntâlnim pe căi pribege,

Și iartă-mă! că poate-ți sunt o umbră,

Pe-obraz un rid, un pic argint în plete...

UN MĂRȚIȘOR COPILUL TĂU NU-ȚI DETE!!!

COPIL UCIS ATENT.... ȘI PE-NDELETE.

   28 FEBRUARIE 2011

  scrisă deasupra lumii