PENTRU TATAL MEU, PENTRU TATAL VOSTRU, PENTRU VOI TATICI DE COPII MICI.
De 8 martie , am parasit manastirea in care locuiesc de 10 ani, si m-am dus pana in orasul meu natal, trecand Dunarea cu bacul, pe la Chiciu. Am facut gestul acesta pt mama , care e batrana si neputincioasa. Cand va intalniti parintii, ganditi-va ca e posibil sa ii vedeti pt ultima oara. Ei., mi-am bucurat mama si surorile si nepoatele, ca nepot inca nu am( ofer recompensa pt cine-mi face un nepotel), si mi-am sarutat si imbratisat tatal.
Stiti bine, am postat 2 poezii pt mame. Una pt mamele avortoanelor(cea de pe 1 martie), alta pt mamele copiilor inca vii(cea de pe 8 martie). Dar de atunci am zis ca e nedrept ca tatalui sa nu ii scriu un vers. si nu atat versul vreau sa il postez cat clipurile acestea doua.
Va invit asadar , nepretuitii mei , sa lecturati versurile si sa vizionati clipurile.
Rupe din viata prietene 10 minute, si apleaca-ti fruntea pe mana tatalui tau care te-a ajutat sa fi cel ce esti.
Sever, în aparență rece, taciturn
Și rar râzând, mereu îngândurat
Și veșnic mirosind a crud tutun,
Patriarhal, cu mersul așezat,
Mereu plecat să ne aducă pâine
-Ne întâlneam doar seara pe la cină-
Îngrijorat de traiul unui mâine,
Nici să bolească, viața nu-i da tihnă.
El este tatăl meuș al tău, al nostru,
Și despre el prea multe nu sunt scrise;
În umbra mamei, Făt-Frumos și monstru;
Un simplu OM cu lacrimi și cu vise.
Vedeți? pe mame le cântăm adesea--
Și merită mai mult decât atât--
Dar nu uitați că-n viață e nevoie
De amândoi părinții pe pământ.
A-mbătrânit și el, pe lângă mama.
Noi am crescut, tulpini din rădăcini...
În dimineți pleca, era acasă seara
Cu fata arsă-n soare, și talpa-n spini.
Acum, bătrân și cu puteri sleite,
Cu casa pustiită de copii,
Ce griji te-or măcina? Ce amintiri tihnite?
Ce groază ți-e de moartea ce-o veni?
Acum te înțeleg, iubite tată,
Acum-- când și eu însumi am azi fii!
Iubirea ta, tăcută și curată,
O am și eu către ai mei copii.
Și mie-acum mi-e drag să-i văd dormind,
Și mă mâhnesc când nu-s ascultători.
Am inima pe cruci de-i văd bolind
Și-n viață, vreau să-i știu biruitori.
La masă stai cu mama noastră, tata ,
Și vă priviți așa...ntr-un fel ciudat.
Ieri, ea era frumoasa ta mireasă
Iar tu, flăcăul de-nsurat.
Când au trecut anii aceștia oare?
Când, fii tăi sau deșirat așa?!
Și când s-a stins puterea din mâini și din picioare?
Doar în priviri n-ajuns-a-mbătrânirea grea.
Ei....tată singuratic , și nepătruns , și lin...
Ești rădăcina mea iar eu tulpină-ți sunt
Coroana-ți sunt nepoții ce după mine vin.
Și toti, din seva ta , hrănitu-ne-am flămând...
...Și te-am lăsat stinger, pe tine, suflet blând!
9 martie 2012
scrisa deasupra lumii
Comentarii