SARUT-MÂNA, MAMĂ





  

Sărut-mâna , mamă, sărut-mâna!
Scriu de peste ape, că mi-i dor,
Și de ochii tăi ca de maslină,
Și de sat, de tine în pridvor!
Mi-e dor măi mamă, de gluma ta-n povață,
De scârțâitul porții, si de-amurg
De apa din fântână, peste față,
Și de cireși , gutui și pruni în pârg.
 Îmi este dor de iarnă-n bărăgan
De crivățul ce-mi biciuia obrazul, 
De fuga săniilor pe maidan,
De albul imitând albastrul.

Îți scriu, o , mamă, că mi-i frică mie
Că singur sunt în lumea mare, fadă,
Și te iubesc, că toamna-n ochi tu datu-mi-ai, și iată, 
Fierbinte inimă mi-ai plămădit în pântec , ca pe-o pâine-n vatră.
Îți scriu rugându-te să-mi ierți
Plecarea mea, din casa noastră, mamă....
Și știu că oricât tu în gând mă cerți,
În inimă ai lacrimi și dojană.
Închei  cerând puțin răgaz, și-un zâmbet
Nostalgic, înainte  de-a ma duce.
Și în mormânt eu satu-mi port, și-n suflet ,
Și peste Dunăre , și mări, chiar și pe Cruce!!!!
1 August 2011


Comentarii

Postări populare