8 .OCTOMBRIE. ZIUA VEȘNICIEI.
motto:
„ Nimic însă n-are să-ți mulțumească într-atâta sufletul ca o prietenie sincerăși credincioasă. Ce bine este, când poți găsi o inimă sinceră, căreia să ți incredințezi în liniște toate tainele tale, care să fie mai îngăduitoare cu noi decât noi înșine, care să ne aline grijile cu vorba ei plăcută, al cărei sfat să te lămurească, a cărei veselie sa-ți împrăștie mâhnirea și a cărei privire numai să-ți poată însenina fața și să-ți reverse în suflet bucurie.” Seneca
Azi este ziua de naștere a frățiorului meu Liviu, autorul blogului ”Cumpăr cuvinte” (clik, pt vizitare).
Am mai vorbit de el uneori. Lui îi dedic această postare, și vouă celor care mă iubiți pe mine, pentru că vă iubesc în egală măsură. Dar de Liviu mă leagă lacrimi, mă leagă zâmbete, mă leagă rugi, mă leagă versuri, mă leagă un cordon ombilical spiritual ce pleacă din sufletele noastre și se leagă sus, sus de tot, acolo unde Dumnezeu plămădește VIAȚA. Viața fără patimi, fără dorinți , viața plină de iubire și credinți. Plămădește Hristos Viața , punând în aluatul iubirii , lacrimi și vers. Lacrimi , pt că nu mai sunt cuvinte să poată grăi intensitatea iubirii dintre două suflete care-au pribegit prin viață până s-au găsit .
Și când ne-am găsit, și urma să ne întâlnim în casa Tatălui Ceresc, la Dervent, Maica Domnului îl chemase să stea în casa ei. Era singura dată când eram trist și supărat pe Cer. Am rugat-o atunci ore întregi, am rugat cerul și pământul să îmi aducă Maica Domnului înapoi, fratele ..... Crucea de leac a mai făcut o minune, Fecioara Maria , din Dervent, punea iar jumătatea sufletului meu în trupul firav al acestui frățior iubit al meu, după aproape o săptămâna de plimbări prin Grădina edenică a ei.
Un clip care oglindește disperarea mea pe timpul somnului profund în care tu, Liviu, te odihneai după ostenelile zbuciumatului drum la capătul căruia sufletele noastre s-au îmbrățișat.
Dar au trecut acele clipe și au venit zilele însorite în care ai ajuns în Derventul iubit în egală măsură de amândoi.
M-am gândit, dragul meu să îți dedic câteva clipuri.
Și încep cu iubirea vieții noastre, Corina Chiriac, cea pe care amândoi am visat-o în copilărie să ne fie nevastă,:)).
Mă uitam la clipul acesta, și mă gândeam așa, prietene și frate, că.... în copilărie mă atrăgeau ochii și buzele acestei artiste, acum, i-am remarcat picioarele, iartă-mă Doamne. (m-am și înroșit, de-atâta sinceritate), și socotind vârsta ei, zic și eu că se ține bine ...fetișcana:)
FRATELUI
În țesătura încâlcit-a vieții,
Hristos a frânt o lacrimă în două;
Și le-a scăpat, din Ochii Lui albaștrii,
În Dunăre și-n Mureș, toamna, atunci când plouă.
Și...naufragiind, ca două frunze-n râu,
S-au prăvălit la vale, s-au agățat de crengi,
În disperarea lor, s-au luat ades de brâu
Cu alte frunze-uscate, cu șerpi și cu licheni.
Dar lacrimile, două, născute într-un Ochi,
După un zbucium sobru în ape-nvolburate,
S-au strâns în brațe-odată, ca și doi frățiori,
Pe care soarta-i duse prin viscole și ploi,
Ca să-i unească tainic, în veșnicii curate.
Sub semnul Trinității venit-am eu pe lume
Și sub al veșniciei, tu, frate regăsit.
Ce bucurii mai mari, Ce nume de renume?!
Noi suntem două lacrimi ce s-au născut anume
Din Ochii Lui albaștrii...ce-au plâns, cândva,
...pe Hrist!!!!
8 octombrie 2012
pt Liviu.
deasupra lumii.
http://cumparcuvinte.blogspot.ro/2012/10/orfan-de-ziua-ta.html
Comentarii