HOȚIIILOOORR!!!!!
„De unde sunteți mă? Din ce găoace?
Cum v-au putut părinții voștrii face?
Ce condimente le-au picat în spermă
De e trădarea voastr-atât de fermă???”
Adrian Păunescu, Marș de adio
Ați observat probabil, dragii mei, că evit de obicei să pun versuri de Adrian Păunescu, lângă versurile mele. O fac din egoism, Flacăra lui mi-ar arunca în umbră scânteia abia pâlpâitoare a poeziei mele. Dar Azi sunt revoltat și trist pentru cursul Țării. vreau să vedeți și voi ce scria Adrian Păunescu în 1987, la adresa familiei conducătoare. Citiți cu atenție, sorbiți fiecare cuvânt. Și măcar așa veți înțelege de ce îl iubesc pe acest om care a suferit sub Gheorghiu-dej, pt ca tatăl lui era deținut politic, a suferit și sub Ceaușescu pentru că avea gura slobodă, și viziuni contrarevoluționare, a suferit sub regimurile de după Lovituția din decembrie sânger, pt că a cântat osanale tiranului, a suferit sub ultimul guvern pt că ...îl durea țara! iată dar, voi ce-i ce îl arătați cu degetul, ce scria omul Adrian Păunescu în 1987
Ne urcasem cu toții în autobuz,
Care nu era confortabil, dar era independent.
N-avea fiecare locul
său,
Dar ne gândeam că o să aibă,
Era primăvară,
Venea vara,
Se
dezghețau drumurile,
Puteai să mergi cu gulerul cămășii descheiat,
Se
dezghețau drumurile,
Noi cântam cântece de-ale noastre, vechi,
Pe care
nu le mai cântasem de multă vreme
Și unii din cauza vitezei,
Care-i îmbăta,
Alții cu o tandră ironie,
Am început să zicem, să cântăm
Că
autobuzul nostru
E cel care dezgheață
Drumul pe care mergem.
Pe direcția
aceea spre munte,
Spre marele munte,
Nu mai mersese niciodată un
autobuz.
Numai turiști particulari,
Numai nebuni ocazionali.
Așa că nu
ne interesa destinația;
Ne ajungea bucuria
Că mergem cu toții spre
marele munte.
Șoferul era tânăr,
Conducea pentru prima oară
Un asemenea
autobuz.
Fusese ajutor de șofer,
Lucrase mult și cinstit,
După cum
mergea, după cum frâna,
Era fără îndoială cel mai bun șofer.
„Dintre toți șoferii noștri,
Ăsta conduce excepțional, strigam noi,
Ăsta-i omul care
ne trebuie!”
Și el dădea din mână cu modestie
Rugându-ne să nu-l mai
lăudăm,
Că-l încurcăm la condus.
„În fond e autobuzul dvs,
Eu sunt al
dvs.,
M-ați ales să conduc autobuzul,
Asta-i treaba mea.”
Noi am
aplaudat, chiar și această lepădare, a lui,
De laudele noastre.
Și
autobuzul mergea mai departe
Și-n diverse localități, în care ne opream,
Mulți urcau
Și nimeni nu mai voia să coboare.
Era un autobuz unic;
Nu
mai exista așa ceva în împrejurimi.
Rămăseseră-n urma troleibuzele
agățate
De rețeaua electrică
Și lipsite de orice independență,
Tramvaiele înghesuite între șine
Și aceeași rețea.
Autobuzul nostru se încărcase înspăimântător,
Fiecare urca în autobuz cu ce avea mai bun,
Șoferul conducea excepțional,
„Nimeni nu conduce mai bine ca el”,
Strigam
noi
Și el dădea moale din mână,
Și noi strigam iarăși,
„Lasă frate, lasă
modestia la o parte,
Dă-o dracului de modestie!
Noi, care n-am avut
niciodată posibilitatea
Unui asemenea drum,
Știm valoarea lui adevarată,
Ești al nostru,
Ești dintre ai noștri,
Rămâi între noi,
Bravo!
Ura! ”
Și
el nu mai putea să ne oprească,
Trebuia să fie atent la drum,
Iar noi
eram prea mulți
Și începusem să-l incomodăm;
Stăteam claie peste grămadă în autobuz,
Dar uneori îi blocam o mână sau un picior,
Până când câțiva
meseriași
L-au rugat să oprească pentru câteva minute
Ca să-i facă o
cușcă de protecție,
Să nu-l mai incomodăm la condus.
„Dar să-și ia și
nevasta lângă el,
Au zis alții,
Că drumul e lung și se plictisește omul.”
Și uite-l acum în cușca lui de protectie,
În cabina lui blindată!
Ce
hotărât conduce,
A dat drumul și la muzică,
Se aude în toată mașina o
muzică eroică,
Pe care o întrerupem noi din când în când
Cu cântece
despre el și de drumul nostru,
Și hai, mă, să fim atenți și cu
nevastă-sa,
Că și ea e om.
În autobuz vara e cald,
Iarna e frig.
Drumul
continuă,
Am început să obosim:
„Nene șoferule, oprește,
Să ne odihnim și
noi.
Să te odihnești și dumneata,
Că n-o fi foc!”
Dar el nu mai aude,
El
conduce.
Și-ntr-adevăr, conduce exceptional,
E cel mai bun, strigăm
toti,
Dar ne e foame,
Pentru că n-am mai oprit demult,
Și-avem nevoie și
noi
De pâine, de apă, de un răgaz...
Probabil c-am început să-l și
enervăm
Cu mofturile noastre
Setea, foamea, somnul.
Geamurile
autobuzului nu mai există demult,
Pe ele au sărit cei ce n-au mai putut
suporta,
Ușile au ruginit și nu se mai deschid,
Și șoferul conduce
autobuzul
Din ce în ce mai nervos,
A început să facă și accidente!
Stau și el și nevastă-sa cu mâinile pe volan,
Marile piscuri îi cheamă.
Mai e
puțin combustibil;
Am intrat pe un fel de linie ferată,
Vecină cu
drumul,
După ce ni s-au spart cauciucurile
Și după ce șoferul a dărâmat,
Cu lovituri de autobuz,
Case și Biserici,
Sate și orașe,
Începem să
coborâm,
Și bineînțeles că viteza crește!
Așa e la orice coborâre;
Viteza crește.
Nu mai e nimeni în autobuz:
Unii au murit,
Alții au
fugit,
Alții ne-am uscat de foame și de sete,
Alții am înghețat de frig.
Muntele e tot mai departe,
Dar autobuzul coboară
Halucinând pe linia
moartă
De cale ferată,
Și numai ei doi,
Șoferul și nevastă-sa,
În cabina
blindată,
Se uită doar înainte.
Nu mai știu pe cine conduc și unde se
duc,
Și de ce tac toți pasagerii
Și de ce se merge cu viteza prăbușirii,
Când excursia începuse atât de frumos
Către marele munte.
12/13 iulie
1987
Și acum, sub acestă fotografie , cu cel mai iubit barcagiu de pe Dunăre, (observați că modestia mă caracterizează), pun și eu gândurile mele despre ceea ce pătimim de 60 de ani încoace, dar mai aprig de 22 de ani.Ne-ați luat tot ce-am clădit în vremi de pace și de liniște în țară
Pâinea din cuptor voi ne-ați luat, și ați luat și praful de la țară.
Ați mușcat al patriei trup tânăr, ca să uite Dacia străbună;
Ne-ați dat comunismul evreiesc, și ne-ați luat și fânul din șură.
Apoi ne-ați luat petrol și gaze, industria ați dus-o la fier vechi.
Și ne-ați făcut datori la voi, și ne-ați luat codrii-frați, cu umbre și poteci;
Ne-ați luat și strachina de lut, și ne-ați adus voi PET-uri și fast-food
Ne-ați luat cântecul din frunză și ne-ați dat break-dens , hyp-hop , hollywood.
Și când foamea ne-a intrat în oase, v-am vândut pământul pe doi poli
Și acum rânjiți ca niște fiare, c-am ajuns săraci , ca vai de noi.
Ne-ați vrut aurul din munții apuseni, și dacă încă n-ați putut să-l mulgeți
Urlați acum să vă dăm din biserici vase de-argint și aur din pereți.
Și apa de botez, de ați putea ne-ați lua-o să ne-o vindeți iară,scump;
Ne-ați fura și norii de pe cer, ca să vă cerem ploaie cu-mprumut.
Pârjolita-ți țara asta toată! Plânge Dunărea de mila ei, cănd vede
Că eram grânarul Europei și-am ajuns numai ciulini să mai putem culege!
Ne-ați luat și ia și ițarii și-ați adus dezmăț fatidic,curve cu craci goi;
Pe feciori i-ați scos din hora noastră, ca să-i faceți strep-eri pe la voi.
Am muncit și pe la voi pe-acasă, cu dorul în piept pentru cei dragi,
V-am îmbogățit cultura si apoi ne-ați numit pribegi si de pripas.
Hai române , nu te mai lăsa lins la cur și-njunghiat în spate !!!
Pune mâna-n țara ta pe plug și pe bâtă de crezi c-așa nu se mai poate!!!
Nu vezi tu că lor chiar nu le pasă? NU VEZI CĂ ȘI APA DE IZVOR
ȚI-OMBUTELIAZĂ ȘI TI-O VINDE ÎNTR-UN PLASTIC CE-ARE SIGLA LOR?
Nu vezi că-ți mor copiii de boli grave pt că nici doctori numai sunt
Ți-au luat băeții și fetița, și i-au ciopârțit și i-au vândut.
Te-au școlit cum să produci avorturi , și apoi te-au dat exemplu rău,
Că ai la activ atâtea crime că nici un dușman nu ne-a făcut mai rău!!!
Nu uita în nopțile în care luna e rotundă ca un măr
Că așa ți-e țara în hotare, că de țară încă-ți este dor.
O, de câte ori te-au pus adesea în genunchi barbarii ce-au dorit.
Să îți uiți ortodoxia sfântă și pe papă l-au vârât silit
Prin Ardeal ca pe un ghimpe-n talpă, ca să mergi mai șchiop, mai neunit.
Dar nu uita că-n viață, papii, nici nu te-au plâns și nici nu te-au iubit!
Bătut de vânturi și udat de ploi ai mers și cu genunchii în noroi.
Dar nu te-ai ploconit ca pân-acum , române la străini și la ciocoi.
Unde ți-e sângele care-ți fierbea în vene când Ștefan sau Mihai săreau pe turci?
Hai scoală-te Ioane și tu Gheorghe, de vrei iar ani de glorii să apuci.
Dezbracă blugii , sări iar în ițari, cioplește țepe lungi pentru parlamentari
Căci dacă numai țepe știi să iei, produ-le-acasă, nu le lua pe lei;
.....Și când ai de ajuns, Hai! ȘO PE EI!!!
ÎMPARTE-I ÎN SMINTIȚI ȘI ÎN MIȘEI!!!!
scrisă azi 13 nov 2012
orele 3 . 00
deasupra lumii
Și la sfârșit un documentar ...bine documentat. nu îl treceți cu vederea. Suntem datori să nu uităm ! suntem datori să știm ce se întâmplă în timp real cu noi.
Să nu adeverim zicerea:
DIN ISTORIE AM ÎNVĂȚAT CĂ NU AM ÎNVĂȚAT NIMIC!!!
Comentarii
Adrian Păunescu, o spunea cândva Ion Cristoiu, va fi judecat ded 2 instante. De DUMNEZEU si de posteritate. Hai sa îi lăsăm celui care cunoaște inima omului judecata unor cantece de lauda la adresa cuplului Ceausescu, și să privim frumosul dintr-un om care a crescut frumos copii lui, a scris frumos despre iubire a cantat frumos natia română, și a fost alături de popor, deși putea fugii și el, să fie un bun european, dar un român laș. Pt că , încep sincer să mă întreb...cine a fost mai curajos? cel ce riscat tot și a fugit, suferind teama unei nopti de fugă, sau cel ce a răbdat teama și frugul, și înfometarea, și întunericul, și, în aceste condiții totuși a supraviețuit, strigând în acel decembrie sânger EXISTĂ DUMNEZEU! Nu spun că el nu are păcate. Dar cine este fără de păcat să arunce primul piatra. Și mă întreb....dacă am această opinie despre omul a cărui ultimă poezie scrisă cu 2 ore inainte de a intra in comă, se termină cu versul Mai da-mi Doamne viată încă niște ani, și țării mele minimă dreptate!„ Lasă-mă să văd frumosul din om, din natură din univers din cer, din omul de lângă mine, chiar dacă, sau cu atât mai mult cu cât îl cheamă ADRIAN PĂUNESCU!!!!! Măcar el si-a semnat tot ce a scris, nu a avut lasitatea anonimatului!
Altă blasfemie, este să îl pui pe Traian Dorz, care e un sfânt, în balanță cu Adrian Păunescu, care a fost un geniu. Și nu cred că e nedemn pt un om în „sutană„(în batjocura ta la adresa mea și a ortodoxiei, nici măcar nu ști cun se numește veșmântul pe care îl port)să ia partea unui om care e mort. ori, poporul român are o vorbă: despre morți numai de bine! Cine , ce Dzeu îți dă ție dreptul să judeci post mortem un om???? probabil că intentionat uiti ca singurele cuvinte care sunt scrie de mâna lui Hristos, și sunt trecute si in Evanghelii sunt: cine este fără de păcat să arunce primul piatra!!! Consider că ești un jeg moral, mai mare decât îți închipui tu că a fost Adrian Păunescu!!!! și am observat că minți cu nerușinare, spunâd că lui Traian dorz ia fost dat exemplu Adrian Păunescu. Traian dorz a iesit din pușcarie , ultima dintr-o serie de 3 condamnări , în 1964. ceausecu venea la putere in 65!!!! Activitatea lui apoi a fost monitorizată și a avut domiciliu fortat , dar in puscarie nu a mai intrat in vremea lui Ceausescu. citeste atent autobiografia acestui Sfânt.Am o mare problema cu cei care vin la spovedit si-mi spun ca soacra lor e o curva, au fiica lor le face vrăji. Dacă privind un om pe scenă de 4 ori ai pretentia că îl cunoști, ești tare, anonimule , dar dacă privesti un om si vezi curviile din el, ești tu însuți un gunoi moral!!!!! Îmi spui că darul lui Păunescu nu e de la Hristos. Dar de la cine? are dracul daruri? darul e al lui HRISTOS, și fiecare îl folosește cum crede de cuviință/ Dacă Beethoveen nu a scris muzică psaltică nu îneamnă că ia dat dracu puteri sa scrie ultima simfonie, a 9-a surd fiind!!!!! Daca George Coșbuc, Eminescu, Blaga, Arghezii, Marin preda nu au scris psalmi, nu inseamna ca le-a dat dracu Harul de a scrie versuri. Eu nu-ți doresc nimic, decât să ajungi ă îl cunoștio pe Hristos și ortodoxia în toată profunzimea lor. ATENȚIE!!!! SĂ NU FII DESFRÂNAT ESTE A ȘAPTEA PORUNCĂ!!!! IUBESTE PE DOMNUL DUMNEZEUL TĂU(...)ȘI PE APROAPELE TĂU CA PE TINE ÎNSUȚI, ESTE PRIMA!!! Și da, cum crezi că aduc eu tinerii să învețe frumosul din om, dacă nu le dau mai întâi exemple de muzică laică dar cu mesaj curat? orice mi-ai spune, dacă ai avea urechile curate, ai vedea frumosul din versul păunescian, bacovian, bodlaire-ian, i nu numai. Sunt convins că nici pe Traian dorz nu ști ă îl citești. Căci altfel ai ști versul acesta, citez din memorie: „dacă-aș sta s-arunc cu pietre in toti câinii ce mă latră/ pe-ale drumurilor laturi n-ar rămâne nici o piatră”. Așa că, sfântule anonim, păstrazăți pietrele, vei mai avea păcătoși în care să arunci. Dar nu știu cum te vei prezenta în Fața lui Hristos care și pe împăratul Traian l-a mântuit, deși și-a ucis fiica, pt că era creștină!!!! Cum poți, în ziua Nașterii lui Iisus, la ore de seară să arunci atâta venin, dacă nu îl ai în inimă????