LUI CORNEL CONTANTINIU
motto:
„GREU SE MAI FAC OAMENII OAMENI!!!”
Cornel Constantiniu
Am în albumul meu un autograf luat când aveam eu 9 ani, de la Marius Țeicu. Era la un concert pe stadion, în Călărași, prin 81-82, și știu că pe Cornel Constantiniu l-am ratat atunci. Viața a curs, dar adesea eu i-am fredonat refrene. Ale lui, ale lui Dan Spătaru, ale Corinei Chiriac, ale Mirabelei, ale Savoi, ale Margaretei Pâslaru, ale atâtor și atâtor valori ale acestui gen de muzică, să nu mai vorbesc de Tudor Gheorghe și muzica folk.
În tristețile vieții mele, uneori prea deșănțate, alteori banale ca a multora dintre noi, fredonam acest refren
„GREU, GREU!
CE GREU MAI TREC PRIN VREME,
NU-I NIMENI SĂ MĂ CHEME
CÂND MI-E GREU!
GREU , GREU!
DIN GREU ADUN BLESTEME
SUNT PLIN DE ANATEME
ȘI-UITAT DE DUMNEZEU!!!!”
Dar hai să ascultați vocea lui, cu inflexiuni pe care rar, și foarte greu le-am putut face și eu, de câte ori fredonam, muncind pământul în Măgureni, și speram că nu mă aude nimeni. Acultați-l vă rog:
Mi-e greu ă renunț la multe din refrenele lui, dar spațiul meu și timpul vostru mă obligă la aceasta.
M-ar bucura dacă cineva mi-ar putea face rost de un contact al lui, știu că l-ar bucura mult dacă noi, generația atunci foarte tânără, i-am aminti că îl iubim.
Dar haidem să trec la subiect: uitați, voi generații care v-ați bucurat de vocea lui, în ce uitare își petrece viața una din vocile de aur ale acestei națiuni.
I-aș pune un motto acestui film, motto care îi aparține tot acestui suflet senibil:
„FRAȚILOR, IERTAȚI-MĂ CĂ MAI TRĂIESC!”
Ce voce neschimbată, după atâția ani.
Și vreau să vă arăt și casa acestui OM! Domnii mei critici, cei care spuneți despre mine că-s un bufon nostalgic, vreau să vă amintesc că sistemul ăla ticăloșit, ai căror progenituri sunteți și voi, a fost învins cu acestă mișcare de cultură, care ținea aprinsă flacăra iubirii între noi, cu toată securitatea represivă a conducătorului vremelnic. Nu regret regimul, ferească-mă , dar nu pot să spun ca voi că nu avea valori. AȘ JIGNI SUFLETE DRAGI MIE. MAMA MEA E O VALOARE , ȘI O EROINĂ, ȘI MAMELE VOASTRE CARE-AU RĂZBIT PRIN TEROARE! OAMENII ACEȘTIA PE CARE VI ADUC DIN CÂND ÎN CÂND PE BLOG, SUNT VALORI ȘI MODELE PT NOI! NOI, DECREȚEII, AM AVUT REPERE. VOI???? CE VĂ DĂ VOUĂ NEOCOMUNIȘTII?
Priviți apusul unui om, și cugetați în sinea voastră: dacă acest om e uitat așa repede, cu atât mai mult noi, efemerii zbuciumați care nu mai știm altceva decât să scuipăm ceea ce alții iubesc, și uneori să scuipăm ceea ce chiar noi am iubit.
Și pentru că e ultima postare a acestui an,probabil, îi urez și eu sănătate lui, domnului Cornel Constantiniu, și vouă iubiții mei prieteni.
Celor ce au venin în inimă, îi sfătuiesc să-l scuipe în propria-i casă, și să nu mi-l arunce mie în față.
Închei cu melodia „Un bun rămas”
BUN RĂMAS 2012, CU APOCALIPSA TA CU TOT !
EPILOG:
„Ceea ce găsesc eu cu deosebire fermecător în caracterul lui Iisus, este nu numai blândețea și simplitatea legilor sale, ci mai ales iubirea lui față de om, prietenia Sa, chiar gustul Său. El nu a ocolit petrecerile, solemnitățile familiare, a mers la nuntă, a stat de vorbă cu femeile, s-a jucat cu copiii, a mâncat cu vameșii.
El era îngăduitor și drept în același timp, blând cu cei slabi și de temut cu cei răi. Ce dulceață , ce curăție în vorbele Lui, ce adâncă înțelepciune în cuvântările Lui! Câtă prezență de spirit, câtă abilitate și curaj în răspunsurile Sale!
Dacă viața și moartea lui Socrat sunt ale unui filosof, negreșit viața și moartea lui Iisus Hristos sunt ale unui Dumnezeu!!!”
J.J.Rouseau
Comentarii