SUSPIN PENTRU COPIII TRIȘTI


motto:
„Mai tare ca moartea este dragostea, și jăratecul ei ca flăcările lui Dumnezeu: apă multă nu o stinge și nici râurile nu o înneacă”
Biblie, Cântarea cântărilor VIII; 6-7.


O lacrimă îmi curge peste suflet ,
 și un suspin îmi zbuciumă rărunchii :
 că încă sunt copii ce n-au nici pâine,
 și nici un lemn de brad în sobă n-au.
Spre mama lor înlăcrimează ochii
Ea e pe moarte și nu știe cum
S-or descurca în lumea fără mâine
Ci doar c-un azi preahămesit de foame
Ci prea uitat ades de cei bogați....

O unde ești Poete să le mângâi

Obrazul plâns dar sever și curat,
Al pruncilor ce azi încă au mame
Dar mame ce cumplit de cancer zac!

Să iei Poet, din ochii cei albaștrii

Ai Pruncului ce astăzi s-a născut,
Să iei, te rog, o lacrimă, doi aștrii,
Și fă-le lor, copiilor ce plâng
După al lor părinte ce se duce,
Un cald și moale așternut;
Să fie-acesta darul ce le-aduce
Iisus Hristos ce-n iesle s-a născut
Deși ei nici măcar atâta n-au cerut.

Coboară drag Poet și cântă-n șoaptă

Să nu-și audă mama lor gemând.
Vorbește-le cu glasul tău de tată,
Să uite că părinții merg spre groapă,
Îngrijorați că-l lasă pe pământ
Pe dragul lor copil, gol și flămând.

Dar nu cânta prea tare, să audă
Când mama lor o cere ca să bea
O ultimă de apă-nghițitură,
Cât lacrima ce a căzut din stea...

Copilul meu.... copilul meu cuminte,
Ce să dau Vieții să mă lase-n viață,
Să te văd mare, și scăpat de griji,
Mi-e trupul însă, rece ca o gheață
Și plânsul tău , și ochii tăi fierbinți
Topește-n mine doruri și dorinți
Și parcă nici durerea n-o mai simț
Ci vine-așa... căldura dinspre tine
Încet mă prinde și mă tot cuprinde.

Prin ochii tăi văd ochii mei mai stinși.....
Văd umbra morții mele peste tine...
Văd rugăciunea ta , să-mi fie bine,
Să mai petrec iar un Crăciun cu tine,
Copilul meu iubit, născut din mine.....
Ahh!!!!  ÎN MORMÂNT  EU IAU FĂRÂMI DIN TINE!!!!....

Închide-mi ochii mei cu-o sărutare

Copil cu inima cât Dumnezeu de mare,
Sărută-mi fruntea, să fie pecete
Să știe c-am iubit fierbinte, pe-ndelete,
Ale Lui albe și frumoase cete,
Un drag copil ce-acum mă plânge jos
Și n-are nicidecum, Crăciun Frumos!!!


Adio! pe curând,....și rămas bun...

Copil frumos și trist și taciturn!


26 decembrie 2012
pentru Adrian Păunescu
deasupra lumii.
Moș Crăciun  v-a adus în dar și această minicolecție de fotografii realizată într-o excurie pe 25 dec 2012, la „Canaraua Fetei” la aprox 20 km distanță de mănăstirea în care viețuiesc, în pădurea Băneasa  din sud-vestul jud Constanța. Fotografiile, sunt făcute lângă borna de hotar șezată de bulgari , în 1949, care delimitează cadrilaterul de Țara mamă. Sărbători cu pace!










Comentarii

Postări populare