SĂ NU MĂ FACI , DOAMNE!

motto:
„Să nu privim lumea prea mult cum trebuie să fie, pentru că astfel făcând nu o să o mai putem suferi așa cum este!”
Saint Evremond(scriitor francez,1613-1703)

 

Să nu mă faci, Doamne,nor
Să umblu peste lume și să ning;
Ci fă-mă om, ca gândul să mi-l zbor,
Soluții s-aflu, limite să-nving!

Să nu mă faci nici înger, să nu știu
Cum e să suferi când îți moare mama;
Ci fă-mă om, iubirii rug să-i fiu,
Să plâng în tragedii, să-mi dea speranțe drama!

Să nu mă faci copac , sau vre-o lalea
Să cresc într-o pădure cu licheni;
Ci fă-mă om, să pot miros avea
Și ochii mei să plângă frunza-n tei!

Să nu mă faci, o, Doamne, vre-un luceafăr
Care privește rece pe pământ;
Ci fă-mă om, iubind mereu un seamăn,
Mâncând cu el, la glume-ades râzând,
Să-l mângâi de-l aud greu suspinând.

Să nu mă faci Hristoase nici chiar lut
Să-nghit otrăvuri  și fosfați , cadavre;
Fă-mă un om cu trupul cât de slut,
Dar pune-n suflet lacrimi ne-ncetate
Să-mi pot spăla veșmintele pătate
De ură și de vise-ndepărtate,
De pofte ce-am poftit... și m-au durut .

Să nu mă faci nici fulg de nea, alb-bleu
Și perfect așezat, cu-a lui cristale;
Ci fă-mă om, arzând în șemineu,
Speranțe , doruri , vise, ani de jale,
Iubiri ce mi-au rodit, și amăgiri amare.

Să nu mă faci nici pasăre de zi
Și nici de noapte!Fă -mă Doamne, OM!!!
Să-mi cânt din frunză, somn să doarmă plozii.
Și mi-or cânta prohod, când am să mor,
Toți cei pe care-i las cu-n nestins dor.
Și m-or ascunde-n câmpuri cu mohor.

Doar om să fiu îmi place, și consider
Că-i cea mai mare cinste pe pământ!
În mine pot fi șoim, și stea, și înger,
Și apă , și văzduh, și foc arzând
De-al dragostei de viață foc nestins.
Și veșnic de Iubirea Ta cuprins!

 

25 ianuarie. 2013.

Deasupra lumii,

Scrisă la scurt timp după o noapte în care ,
 pentru a câta oară,
 moartea mi-a trecut pe la fereastră,

Tot amânând  ea întâlnirea noastră.
 Cred că-i timidă,
 rușinos-fioasă.
 Dar uite-așa mi-a ajutat în zori,
 să iubesc răsăritul mai cu spor!